-Azi n-am chef să scriu textul de vineri!
Se aștepta la o reacție din partea ei, dar stătea impasibilă și privea telefonul, cu căștile-n urechi. Atunci s-a ridicat și a împins laptopul din fața sa. Abia când i-a intrat în câmpul vizual, a scos una dintre căști și l-a privit întrebătoare.
-Nu scriu azi. Și așa nu citește nimeni și, dacă e doar un exercițiu de evadare, pot evada chiar și chiulind!
-Cum vrei. Dar ce s-a întâmplat. Uite și melodia e superbă.
Abia atunci băgă de seamă că melodia care ar fi trebuit să-l inspire mergea pe replay, probabil de câteva zeci de minute bune.
Nu-i mai spunea nimic. Devenise ca unul dintre pereți sau ca unul dintre dulapurile ce decorau încăperea. Sau ca ea, nemișcată, conectată la telefon.
-Și ce ai vrea să scrii?
-O scenă western. Știi melodia asta?
-Stau cu tine de 11 ani.. o visez… ce e cu ea? E aia când el îi promite, când îi înconjoară federales, că e ultima lui bătălie. Bărbații… niște mincinoși! Asta scrii?
Hotărâse să nu se enerveze, așa că a continuat fără să bage în seamă alegația sexistă.
-Ei bine, în poveste, el moare după ce a tras toate cele șase gloanțe din revolver. Ea ridică arma descărcată, se roagă la Dumnezeu să o ajute și atunci o lovește un fulger și moare lângă omul iubit…
-O proastă, în fine și?
-Vreau să îi dau alt final. Vreau în armă să rămână un cartuș, să ridice pistolul și nu știu ce e mai logic să facă, să-l împuște pe cel care i-a ucis iubitul sau să se omoare, tu ce zici?
I-a trezit interesul, pentru că a scos și a doua cască. Se uita la el ca la un elev care povestește cum i-a mâncat bichonul tema. A făcut din nou abstracție și a continuat.
-Adică dacă scapă bărbatul și mai are un cartuș știu ce face. Trage în rangerul care i-a împușcat iubita! Și parcă văd secvența, șapte arhangheli duc sufletul fetei la picioarele tronului Lui în timp ce duhul rangerului se pregătește de supliciul veșnic în Iad. La bărbați e totul simplu și clar, dar cum gândește o femeie?
-Asta cu Iadul e dacă l-ai nimeri…
-Hai, măi, pune-te în pielea personajului! Vrei să mă întind pe jos? Ca și cum aș fi mort?
-Da, chiar să torni niște suc de roșii, că tot ești în bluza de la mama!
Abandona. Nu se putea discuta cu ea ceva serios. Dar deodată ea intră în joc.
-E un singur cartuș? Îl are în față pe ăla care a tras? Păi ăla nu merită să mai trăiască…
-Aha, deci bărbatul și femeia gândesc la fel! Dar asta înseamnă că poți trăi apoi fără mine?
-Sincer da, dar nu și dacă am fi eroi într-un western! Nu, cred că ai dreptate, mai bine pun arma la piept și trag! Poc și gata, sunt iar cu tine!
-Așa și ăla trăiește fericit până la adânci bătrâneți… Nu e bine nici așa.
Se așeză din nou la calculator și, cu coada ochiului, o vedea cum își pune casca, dar nu mai părea atât de absorbită de telefon.
-Auzi? Parcă ai spus că erau înconjurați, adică erau mai mulți.
-Da, sunt o sută de federales și o sută de rangers! Ce schimbă asta?
-Și pistolul e din ăla greu, cu butoiaș?
E clar îl ia la mișto! Asta e femeia!
-Da, are peste două kile… Faci fitness cu el?
Ea stă un pic pe gânduri și deodată îi spune.
-Dacă vreodată niște rangeri sau federales din ăștia ar da doi bani pe tine ca să te prindă…stai, nu sări, să termin! Dacă aș ajunge în situația asta, cu un singur cartuș și față-n față cu ăla care a tras în tine, m-aș gândi că e o șansă mare să trag în ăla și să nu-l nimeresc… Și aș irosi glonțul… iar viața fără tine… în fine, dacă ai face ceva schimbări, viața cu tine ar fi destul de acceptabilă ca să o regret.
-Hei, dacă ai chef de ceartă doar pentru că te-am întrebat o prostie…
-Mă asculți sau sari ca un nebun, ești mort sau nu? Stai mort și bântuie-mă în tăcere!
A zis că nu pierde nimic dacă o ascultă.
-Așa, că m-ai întrerupt. Aș îndrepta arma spre ranger și m-aș ruga la Dumnezeu să-mi călăuzească glonțul spre inima lui. Apoi aș îndrepta arma goală spre ceilalți și aș aștepta ca gloanțele lor să mă aducă din nou lângă tine… Că doar ei nu au de unde să știe că era ultimul meu cartuș.
Avea logică. Și farmec. Îl enervase puțin așa că nu a reacționat pe loc. Apoi vocea ei a răsunat din nou.
-Asta evident dacă faci ceva schimbări că altfel arunc arma, ridic mâinile, mă predau și le mulțumesc că m-au scăpat!
O iubea!
PS Povestea melodiei Seven Spanish Angels o găsiți în textul Să nu dea Dumnezeu să ți se împlinească ultima dorință.
Dacă o să aveți răbdare să-l citiți trebuie să știți că bătălia aceea am câștigat-o. Cu ajutorul ei, evident. Dar n-a fost ultima… vorba ei: ”Bărbații, niște mincinoși!”
Pingback: Femeii care știe cum să folosească ultimul cartuș | Stiri de Azi