Fever / reveF… Fantezie în roșu și negru cu o tipă în pardesiu

Singuri, în ultimul vagon al ultimului metrou al nopții. Ea stătea departe, ghemuită într-o geacă viu colorată, zgribulită de frig și de oboseală. El era în capătul celălalt, ascuns de gulerul hainei. Se uita fix la ea, dar părea să nu o deranjeze. Ce ar fi dacă ar invita-o pe frumoasa anonimă la cină? Dar cum să meargă așa, cu bluza boțită după o zi de muncă, blugi rupți în genunchi și botine prăfuite? Mintea începu să lucreze. Ochii lui desfăcură fermoarul gecii, făcând loc privirii spre o bluză violet, puțin decoltată, doar cât ochiul să ghicească forma sânilor și un sutien întunecat. Aruncă geaca departe și împinse cu privirea partea din bluză ce acoperea umărul stâng. Apoi dreptul. Sutienul părea decupat din tenebrele tunelului, un monstru din broderie născut pentru a ascunde comori.

Pentru a merge mai departe avea nevoie de un ajutor. Îndesă căștile în urechi și apăsă pe iPod. Exact ce-i trebuia…

Făcu bluza să alunece, se răsucea obosită peste blugi, molipsindu-i de cădere. Hainele s-au adunat la picioarele ei, lăsând pe corp doar dungile negre, obraznice ale desuurilor. Privind-o a înțeles că pentru momente ca ăsta poartă unele femei mătăsuri sub docul gros. Le îndepărtă apoi una câte una, lăsându-i trupul alb și gol ca o perlă. Era o nebunie, dar i se părea că sfârcurile ei se întăriseră de la frig. O privi un timp, analizând fiecare linie, fiecare amănunt, la unele minunându-se ca și cum vedea prima oară așa ceva, la altele tresărind romantic pentru că îi trezeau amintiri. Frumoase. Și descoperirile și amintirile.

”Să ne grăbim, întârziem!” Doamne, oare vorbise cu voce tare? Femeia stătea în continuare impasibilă, nepărând să știe că o imaginație și trupul ei jucau un joc bizar prin măruntaiele orașului. Sau poate nu o deranja?

Alese din amintirile dragi un sutien ciclam, cupele transparente dădeau senzația de fier pe foc. Bikini negri și ciorapi fini, negri și ei, cu o floare țesută, ce se așeza pe gambă ca și cum fusese presată și păstrată într-un caiet de poezii din adolescență… Pantofi cu toc, roșii, ca un accent pentru momentul când totul va fi desăvârșit.

Oscila între o rochie neagră de satin ce îl fermecase cândva și alta alb cu negru ce îi dăduse odată indiciul că femeia ce o purta ascunde un diavol și un înger, amândoi gata să ia sufletul privitorului și să-l poarte pe rând din Rai în Iad. Atunci ignorase indiciul, dar nu de asta aruncă rochia. Nu voia să renunțe la pantofii roșii – poate stridenți, dar sunt accesoriul femeii prin care orice bărbat atrage atenția trecătorilor asupra picioarelor însoțitoarei  și exact de asta avea nevoie în seara asta – așa că așeză pe ea rochia neagră. Potrivi umerii cu grijă, ca sutienul de culoarea cărnii bomboanelor copilăriei să rămână secretul lor. Un pandantiv din cristal rubiniu suspendat de un fir de silicon și doi stropi din medalion prinși la urechi… așa trebuie să fi arătat trupul, ochii Șarpelui și mărul oferit primilor oameni. Un pardesiu de catifea grea și groasă acoperi totul precum un ambalaj darul de Crăciun. Potrivi în butoniera cea mai apropiată de chipul ei un trandafir sângeriu. Era puțin rușinată sau doar lumina juca feste cu nuanțele petalelor?

O mai privi odată mulțumit. Poate nu era și pe placul ei, dar era toată numai întuneric și chemare. Atunci un scârțâit de roți îi întrerupse visul. Trenul opri și se deschiseră ușile. Se ridică primul, dar se opri să o lase să treacă.

Pe peron rămase iar în urmă și se uită după ea. Vedea ghetele prăfuite și totuși ea pășea ca și cum purta pantofi roșii și orice pas era o bătaie pe umărul fiecărui bărbat pe lângă care trecea.

Își puse din nou melodia și se gândi să-și ia o shaorma în drum spre casă. Cu multă ceapă și sos de usturoi, că doar nu avea nici o treabă în seara asta.

PS Little Willie John este una dintre figurile rebelilor R&B din perioada când artiștii genului produceau partea lor din ceea ce avea să devină rock’n’roll. Lansat la mijlocul anilor ’50, Little Willie a urcat în toate topurile de gen, marele său hit fiind Fever, considerat de critici a doua melodie ca mesaj subliminal erotic, după Bolero de Maurice Ravel. Compozitorul a înregistrat hitul în 1956, dar adevăratul succes apare în 1958 când senzuala Peggy Lee înregistrează o versiune la care adaugă și câteva versuri, printre care și celebrul ”Romeo loved Juliet, Juliet she felt the same”. Imediat face o versiune și Elvis Presley… Au urmat peste 800 de versiuni înregistrate pe albume, vreo 30 ajungând în topuri. Variante de top au înregistrat Madonna, Christina Aguilera și Beyonce.

Din păcate, Little Willie nu a apucat să se bucure de succesul său. În 1966, înjunghie mortal o femeie și, doi ani mai târziu, moare în închisoare…

Îmi permit în continuare să vă supun atenției câteva dintre versiunile ce au înflăcărat mințile a milioane de oameni:

Peggy Lee

Elvis Presley

Madonna

Beyonce

Și clipul meu favorit… Christina Aguilera și Pussycat Dolls

PPS Citesc des și cu drag ce scriu Turambar cu secvențele lui de film, Irina Ursu cu privirea pe cum se reflectă sufletul oamenilor în hainele lor, Luna Pătrată cu visele ei,  Teo Negură cu muzica lui și mă bucur că multe bloguri au rămas, în ciuda mercantilismului ce cuprinde și netul, refugii, jurnale.

Comentarii via Facebook

comments