Îşi luă cizmele de pe raft, se gândi că nu le-ar strica un lustru. Le aruncă pe jos şi începu să se uite după pantalonii de mătase. Spera să fii ţinut minte să îi coasă după ce anul trecut i-a agăţat într-un gard şi s-au rupt tocmai în… nu mai voia să se gândească! Deodată, din curtea interioară…
Ţopârlanul ăla mic de la etajul al doilea! Să îl ducă sania unde o fi, doar să fie cât mai departe. Ăsta trăia cu un singur scop, să-l enerveze. Să-l facă să explodeze de nervi! Ţăranul avea un singur ţel, să-l omoare zilnic câte puţin! Acum ţopăia ca un bou în zăpadă şi muzica urla de la radioul de maşină. Făcea un om de zăpadă… cum or putea să se bucure la un biloi cu doi cărbuni în loc de ochi!!!
Găsi pantalonii. Erau cusuţi, turul părea solid de data asta. Acum tunica, unde o fi? Dacă nu o folosea decât o dată pe an, normal că ajungea ultima, sub un maldăr de haine de tot felul. Începuse să îl uite pe puştiul din faţa blocului când…
Asta mai lipsea! Nebuna de la parter se duela în melodii cu ăla! Parcă nu era de ajuns că de vreo 20 de zile îl teroriza numai cu melodii cu reni, clopoţei, îngeraşi şi pupături sub vâsc. E obsedată! De frica ei nici nu mai ieşea din casă liniştit. Era să-şi rupă gâtul într-o zi, când toată scara era împodobită cu beteală aurie. A vrut să o pocnească, dar cum să dai în ea când îşi ia mutra aia nevinovată şi umblă pe stradă cu o bentiţă cu coarne maron!
Tunica era cam şifonată, dar el se mai îngrăşase, până ajungea avea să se îndrepte fiecare cută. Se uită pe geam, ţopârlanul, cu obrajii roşii de ger, se uita ca un tâmpit la nebună, care îi dădea pe geam un morcov şi un ceaun. Apoi sări şi ea pe geam, în curte. Să plece ei de acolo şi le va arăta el ce merită omul lor de zăpadă! Până atunci… Îi veni o idee, căută repede un disc, scoase o boxă pe geam şi…
Na, să văd ce ziceţi acum! Tânărul din curte începu să facă un bulgăre. Fata la fel. Deja zâmbea, abia aştepta să-i vadă cum îşi învineţesc ochii cu bucăţi de gheată… Dar… Bulgării se lipiră aproape simultan de barba şi pletele lui albe! Aşa îi trebuie! Ştia clar, cu copiii nu te joci! Băgă repede capul în casă. Se scutură de zăpadă şi văzu cât e ceasul. Luă în fugă căciula şi ieşi.
Jos, Rudolf îl aştepta la volan, cu motorul pornit.
– Hai mai repede de aici, Rudi, că explodez!
– Las-o moale, Moşule, numai gura e de tine! Hai să luăm sacii şi să începem. Avem mult de mers azi. Ai mai exersat ”Ho, ho, ho-ul”?
În faţa blocului, cei doi tineri se sărutau lângă omul lor de zăpadă. Fără să ştie de ce, simţeau că Moş Crăciun există. Pentru ei deja venise! Ieşind din parcare, Moşul zâmbea, amintindu-şi ce faţă trebuie să fi făcut când l-au nimerit bulgării.
P.S.: “Sanie cu zurgălăi” poate nu este cea mai frumoasă melodie românească, dar sigur este una dintre cele două cele mai cunoscute în lume. Cealalată este “Valurile Dunării”… ”Sania” a fost compusă în 1937 de Richard Stein, compozitor român ce a trăit între 1909 şi 1992. Dincolo de succesul imediat al melodiei, mai multe personalităţi mondiale au contribuit de-a lungul timpului, chiar dacă unele involuntar, la menţinerea acestui cântec în actualitate. Primul a fost părintele efectelor sonore pentru chitara electrică, Les Paul. În 1952, Paul, altfel unul dintre cei mai inspiraţi compozitori ai lumii, pur şi simplu copiază piesa lui Stein şi îi dă titlul ”Johnny Is The Boy For Me”. Cântată în duet cu Mary Ford, soţia lui Paul din acea vreme, devine un hit printre iubitorii de jazz şi country. Stein pregătea deja un proces pentru drepturile de autor, când scandalul devine şi mai mare. Edith Piaf, ”vrăbiuţa” pariziană, interpretează un ”răspuns” la piesa semnată de Paul, ”Johnny, tu n’est pas un ange” .
Stein a câştigat procesul cu Les Paul, melodia a rămas un hit, dar o nouă explozie a avut loc în 1976, la Olimpiada de la Montreal, când Nadia Comăneci a luat primele note de 10 la gimnastică. Bela Karoly, Geza Poznur, Teodora Ungureanu au contribuit la readucerea în atenţie a „Saniei cu zurgălăi”, printr-un execiţiu la sol. Folosirea melodiei a fost şi un act de curaj, tocmai în inima Americii de Nord, unde chitara fără cutie de rezonanţă, o altă invenţie a lui Paul, pusese stăpânire pe lumea muzicală. Problema nu este, însă, discutată atunci, din decenţă, pentru că Mary Ford era într-o lungă agonie, ea şi încetând din viaţă în 1977.
Piesa revine în actualitate în 2000, când Vaya con Dios o include pe un album… dar la compozitori este menţionat Les Paul! Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România deschide din nou un proces pentru drepturile de autor.
În ţara noastră melodia a fost cântată de aproape toţi cântăreţii de succes din muzica uşoară sau populară. Celebre sunt interpretările Mariei Ciobanu, Mariei Lătăreţu, Angelinei Gheorghiu, Feliciei Filip, Angelei Similea sau Marinei Voica, dar, după mine, de departe cea mai reuşită este cea a Aurei Urziceanu a cărei voce reproduce zurgălăii saniei aşa cum probabil i-a imaginat şi compozitorul… E doar o părere.
4 Responses to Fuckin’ Day cu zurgălăi