Nu o vedea din colțul camerei în care se așezase îmbufnat. Stătea cu fața întoarsă ca să nu existe nici măcar o șansă să o privească în ochi. Dar știa perfect ce face: stă exact ca și el, cu ochii în partea ei de perete și probabil că este la fel de încruntată.
Trecuseră câteva zeci de secunde de când opriseră televizorul și hotărâseră să pună orice cd era în aparat, numai să nu mai audă dezbaterile de fiecare seară, dezbateri de la care aproape mereu se încăierau…
Muzica liniștea spiritele… Numai aparent, însă…
Oscar Benton – Different Dreams
Totul începuse ca în aproape fiecare seară. Au mâncat împreună, au stat la o țigară în bucătărie și apoi au mers în sufragerie. Se țineau de mână. Ea s-a așezat pe canapea, cu o cană de cacao fierbinte cuibărită-n palme. El și-a turnat un pahar de coniac. Ea a fost cu ideea să dea drumul la televizor. Întotdeauna ea era cu ideile proaste!
-Punem televizorul, dar nu…
-Ah, stai liniștit, caut un film.
Dar televizorul rămăsese oprit pe un canal de știri. Un tip într-un tricou albastru vorbea ceva.
-La dracu’, nu mai pot să-l văd! După ce a spus asta, el s-a și ridicat să ia telecomanda. Ea a fost mai rapidă și a ascuns-o la spate…
-Stai! Să vedem ce spune! Sper că nu faci iar o scenă.
Tipul vorbea încă. El a dat paharul peste cap și a întins din nou mâna spre telecomandă.
-Da’ lasă-mă pe mine să mă uit! Dacă nu-ți place pune-ți televizorul din bucătărie, poate vorbesc fraierii ăia ai tăi!
De aici lucrurile au degenerat. Tipul nu mai vorbea de mult la televizor, era meteo, dar ea încă-i reproșa că e un comunist împuțit. Nici el nu se lăsase mai prejos, tipând că țara e în găleată din cauza proștilor pe care ea-i venerează.
Apoi, ca la un semn, s-au oprit. Au pus muzică și s-au dus fiecare în colțul său, gemând de nervi sub povara că au un tovarăș de viață care nu înțelege nimic din politică…
Au stat până s-a terminat melodia. Cuvintele gâjâitului le răsunau încă: de când împărțim același pat nu mai avem aceleași visuri…
Așa o fi? Sau poate, pur și simplu, nu mai aveau visuri. Ele se destrămaseră printre butoanele telecomenzii și trăiau din visele celor de pe ecrane…
PS Olandezul Oscar Benton, acum în vârstă de 63 de ani, este unul dintre cele mai bune exemple de simbioză a artei americane cu cea europeană. S-a lansat în jazz în 1968, dar succesul apare abia în 1973, când înregistrează piesa Bensonhurst Blues. Numele lui avea să capete greutate internațională abia după 8 ani, când piesa este folosită la coloana sonoră a filmului Pour la Peau d’un Flic (la noi s-a numit Afacerea Pigot) cu Alain Delon.
În scurta perioadă de glorie internațională a lui Oscar Benton, lumea s-a aplecat și asupra singurelor 2 albume înregistrate până atunci de el și formația sa. Different Dreams a avut atunci un succes efemer.
