La coadă la prezervative

Evident că nu e nici o coadă la prezervative. Pur şi simplu fumam în faţa blocului ei, trăgeam de timp şi căutam scuze pentru întârziere. În timp ce mintea scormonea după cele mai bune explicaţii, amintirile din ultimele luni mă năpădeau ca o boare dulce şi răcoritoare.
Prima dată când am întâlnit-o nu am văzut-o cu adevărat. Eram mulţi, într-un bar, sărbătoream ziua unui prieten comun. Acum, când a trecut ceva timp, pot să mă jur că m-am simţit mai bine ca de obicei. Fără să beau mai mult, fără să glumesc altfel decât o fac de obicei… sunt convins că era vorba de simpla ei prezenţă.
Începuse să-mi fie răcoare. Nopţile de vară nu mai erau ce au fost cândva. În buzunar aveam plicul cu prezervative, dar nu mă grăbeam. Am aprins altă ţigară.
A doua oară ne-am întâlnit întâmplător. Era cu prietenul sărbătorit în urmă cu ceva timp. Am stat toţi trei puţin de vorbă după care el a plecat, chemat de vreo afacere. Am rămas împreună şi am vorbit despre nimicuri până ne-am terminat cafelele. Atunci am văzut cât e de frumoasă. Parcă era construită din dorinţe ascunse, puse de Creator cap la cap, pentru a face în ciudă păcătoşilor.
Am plecat atunci din cafenea cu mirosul părului ei în suflet şi cu furia că nu am avut curajul să-i cer numărul de telefon.
Telefonul a vibrat scurt în buzunar şi m-a trezit din reverie. Trebuia să urc în bloc, nu mai puteam amâna. Nu am verificat aparatul, ştiam apetitul ei pentru mesajele simple, din semne de punctuaţie sau emoticoane. Eram aproape convins că îmi trimisese un semn de întrebare. Ştiam pentru că îl aveam şi eu în suflet.
Când m-a abordat pe Facebook am crezut că fac infarct. Mărturisesc, o căutasem şi eu, dar nu am îndrăznit nici măcar să-idau un like, ce să mai vorbim de mesaje sau de cerere de prietenie!
Nu am ezitat de loc, i-am răspuns şi aşa a început o lungă perioadă de relaţie pe chat. Aşteptam să ajung la birou să verific ce mi-a scris. Reuşeam să nu ne spunem nimic şi totuşi atât de multe. Lucrurile mărunte căpătau valoare de terapie, simplul „Bine” la întrebarea „Ce faci?” sau „Ok” la întrebarea atât de neutră despre cum a fost la serviciu.
A trecut mult până când, aproape natural, m-a întrebat de ce nu ieşim la cafea.
Asta fusese ieri. Acum, la uşa blocului ei, cu un buzunar plin de prezervative, eram la câteva ore după ce am băut împreună cafeaua.
Cu doar un sfert de oră în urmă eram în taxi. Promisesem că în drumul meu o las acasă, dar la un moment dat şi-a apropiat faţa de a mea şi m-a întrebat dacă nu vreau să urc. Am dat din cap şi m-a întrebat, tot la ureche, dacă am la mine… Am spus „nu” şi atunci mi-a spus – poate cu voce cam tare pentru cât de atent era taximetristul – că „nu e nimic, e o farmacie chiar lângă mine!”
Apoi, chicotind, a adăugat „Asta îmi va da timp să mă pregătesc…”
Ok, veţi spune, de ce nu urci dracului mai repede în camera unde ea e pregătită? De ce mai stai ca un prost în faţa blocului? Chiar prost! În luminile nopţii, am revăzut banda de aur de pe degetul , chiar dacă acum fusese scoasă şi pusă cu grijă în buzunar şi… m-am blocat, nu mai voiam să urc.
Am scos telefonul şi am deschis mesajul ei. Era un semn de întrebare şi de… nerăbdare. Am scris „scuze” şi am plecat acasă.
Cam asta e povestea iubirii mele secrete. Ba nu, mai e ceva: niciodată nu lăsaţi în buzunare prezervative. Poate dacă uiţi un tractor nevasta nu-l găseşte, dar un prezervativ…

Comentarii via Facebook

comments