13.42 – Cofetăria Margareta
– Domnișoară, dar nu e ce am comandat. Îi spusesem clar colegei dumneavoastră că vreau două straturi de tort diplomat, cu unul de jeleu de căpșuni între ele. Ce era așa greu? Bucuria e să nu poți ocoli, orice ai face, gustul de căpșună.
– Domnule, dar cine rupe în două tortul diplomat? Scria clar pe biletul lăsat de colega: diplomat cu jeleu de căpșuni… Cum era să le punem altfel, nici nu întărea jeleul între straturile de frișcă? Vă curgea tot în farfurie…
– Știți ce, îmi curgea mie, nu dumneavoastră, ce vă păsa? În fine, e târziu, nu mai am timp. Dați-mi-l așa. Cât am de achitat?
14.02 – Magazinul Lumea Bebe
– De ce nu pot lua o singură lumânare?
– Domnule, sunt set. Vă convine bine, nu… asta e. Plus că poate vă mai trebuie, ce bebelușul dumneavoastră nu o să aibă aniversare și la anul?
– Domnișoară, nu mă înțelegeți, nu îmi trebuie cifrele de la 1 la 9, doar Mickey Mouse, că văd că are țumburușul mai lung și poate nu se răstoarnă când îl bag în tort, pentru că o proastă de la cofetărie l-a făcut cu jeleul deasupra și se răstoarnă lumânarea… În fine, dați-mi șoricelul, le achit pe toate și păstrați restul, aruncați-le, dați-le altcuiva… Sărut mâna!
14.37 – Bucătărie de apartament
Desfăcu’ tortul… Mickey stătea, chiar dacă se înclinase puțin. Nu prea mai avea timp. Pe lângă că venea ora mai trebuia să și strângă apoi totul după el. Apoi să ajungă la serviciu, unde-l aștepta petrecerea-surpriză și apoi, seara, petrecerea-surpriză din familie. Iar… chibriturile astea nu se aprind! Ce dracu face acum?
14.44 – Sufragerie de apartament
Ce tradiție? Merge și cu o brichetă! Așa… curge ceară pe glazură, nu are nimic. Și așa va lua doar o gură că altfel nu mai are cum să mănânce în fiecare loc unde mai are de mers azi…
14.45 – Singur
Închise ochii, îi veni același gând pe care-l avea în fiecare an și se concentră asupra lui apoi suflă spre flacăra plăpândă. Suflă tare până simți în nări mirosul de fitil fumegând. Deschise ochii… Mickey se înclinase de tot, mănușa albă se murdărise de căpșuni.
Cu o linguriță luă o gură din micul tort. Cofetăreasa avusese dreptate, oțelul intra ușor în căpșuni și apoi, parcă uns, rupea bucăți din trupul elastic al diplomatului, parcă îl înmuia. Friptură! Îi era foame. Strânse neglijent tortul, îl îndesă într-o pungă să îl ia în drum și să-l arunce. Înainte de a porni își aprinse o țigară și puse muzică…
Sincer, devenise plictisitor să își pună în fiecare an aceeași dorință. Și nu se împlinea niciodată, dar, cu cât se apropia ziua lui din nou, parcă simțea că dorința are o nouă șansă, dacă totul e făcut cum trebuie, dacă se concentrează îndeajuns când suflă-n lumânare, dacă e exact ora când vârsta i se schimbă. Poate chiar așteptarea momentului punerii dorinței îl ajuta să treacă peste imaginea anilor ce se tot adună. Și mai era ceva ce păstra cu sfințenie… nici o dorință nu se împlinește dacă o spui altora, deci totul era în mâna Celui Ce Citește Gândurile…
Se termină melodia, și țigara. Luă punga și ieși, avea deja pregătită figura care să spună: Vai, v-ați amintit de ziua mea, eu uitasem, știți, de la o anumită vârstă…
PS Solitary Man a fost, în 1966, prima piesă înregistrată de Neil Diamond ca interpret. Se spune că Diamond – care avea deja, la acea dată succes ca autor al hiturilor altor cântăreți – a terminat piesa și a luat un taxi pentru a o prezenta unui cântăreț. Pe drum, o fredona pentru a nu uita câteva nuanțe ce voia să le sugereze. Taximetristul, rămas anonim, deși a influențat arta country-pop, i-a spus lui Diamond că are voce și că ar trebui să cânte piesa. L-a ascultat și a urmat o carieră ce nu s-a încheiat încă. Solitary Man este piesa emblematică a lui Neil Diamond. Într-un interviu din 2005, artistul a spus că a analizat freudian de ce piesa a avut un asemenea succes – zeci de coveruri de la artiști celebri – și a a juns la o singură concluzie: e despre el, o mărturisire…
9 Responses to La mulți ani… mie!