Să ia două televizoare fusese o alegere bună. Că nu a pus și un zid între ele… asta e discutabil. De câte ori ea se supăra își punea filmul – același, Doamne! – și se uita la ecran cu ochii măriți, ca și cum vedea fiecare secvență pentru prima oară.
Acum era la fel. Mowgli și maimuțoii urlau de răsuna casa.
Louis Prima – I Wanna Be Like You
Acopereau televizorul din bucătărie, dat și el aproape de maximum. Nu înțelegea nimic din discurs. Îi venea să urle de furie. A pornit spre camera de zi, cu gândul de a lua aparatul de acolo și să-l arunce pe geam, dar…
Stătea la doi pași de televizor, pe jos. Lângă ea era o pungă de rafie – cum o fi găsit prin balcon murdăria asta? – în care aruncase două păpuși și fusta preferată. Ridică ochii de la televizor și spuse:
-Tati, mergem în vacanță? Ai promis…
Dacă nu ar avea 3 ani i-ar fi explicat că e moțiunea de cenzură. Că e importantă, că PIB-ul, că privatizările, că Guvernul, că toată construcția… Își bătea capul de pomană. Cum să le explici lui Pony și Sophie că mai au de stat în pungă doar o oră și apoi pleacă și ei în vacanță!
Întors în bucătărie, se concentră din nou pe discursuri, dar maimuțoii urlau de li se spărgeau bojocii! Fără să-și dea seama, mâna ținea ritmul pe toarta cănii de cafea. Apoi, nu mai vedea mare diferență între maimuțoiul care dansa cu o banană în mână și cel de pe ecranul lui care ținea microfonul…
Cinci minute mai târziu erau în mașină.
PS În 1967, Walt Disney revoluționa lumea animației – a câta oară? – prin lungmetrajul Cartea Junglei. Dacă până la acest film, pentru că e un film adevărat, nu o animație oarecare, muzica era aleasă din seria melodiilor de ambient ( easy listening, muzică ușoară) de această dată sunt alese melodii din jazz-ul de valoare al vremii. O alegere riscantă, dacă ne gândim că muzica anilor era împărțită între beat și rock’n’roll! S-a optat pentru piese scrise de Robert și Richard Sherman, doi frați ”proveniți” din lumea marilor filme musical, din care amintesc doar Mary Poppins sau City City Bang Bang. O altă alegere riscantă, musical-ul fiind și el la apus la sfârșitul anilor ’60. Și totuși, Jungle Book a rămas cel mai mare succes înregistrat vreodată de un film de animație.
Solistul piesei I Wanna Be Like You a fost desemnat Louis Prima, un jazzman de mare anvergură, de numele căruia se leagă piese ca Buona Sera Seniorita sau Like a gigolo și I Ain’t Got Nobody. O altă alegere ce putea părea nefericită, însă, pentru că numele lui Prima era legat mai mult de desfrânarea Las Vegas-ului decât de lumea basmelor pentru copii. Înregistrarea a fost și ea un succes al mixajelor, Louis Prima fiind și solistul de la trompetă. E piesa genială? Da, eu cred că da.
PPS Prioritățile în viață sunt un lucru pe care-l învățăm din mers… Cred că eroul poveștii mele a ales bine.
