A deschis ochii și a ridicat o ureche. Știa senzația, vine El acasă. S-a ridicat și și-a scuturat blana. S-a întins îndelung. Mai avea timp. Întotdeauna îl simțea cu mult înainte ca El să apese clanța ușii de la intrare. Când ușa scârțâi era deja acolo. Dădea din coadă, a lătrat, a sărit. Părea că nu o observă. Îl urmă în bucătărie. Tot n-o observa. N-are nimic. Poate e obosit.
Ceva era ciudat! În bucătărie, lipseau castronul ei cu cronțonei și cel de apă… Asta trebuia remediată, nu pare o problemă ce nu se putea rezolva cu câteva lătraturi la picioarele Lui și un dat puternic din coadă. Plecă după El. Tot n-o băga în seamă. Își pune muzică!!!
Lita Roza – How Much Is The Doggy In The Window
Nu mai înțelegea nimic. Lătra tot mai tare, iar El nimic. Și-a pus un pahar, a luat de pe o etajeră o fotografie și s-a tolănit pe fotoliu. I-a sărit în brațe. El nimic. A început să-l lingă pe față. Tot nimic. Atunci i-au căzut ochii pe fotografia din mâna Lui. Erau ei doi. Hei, ce e asta? Ce nevoie ai de poze? Eu sunt aici, la tine în brațe… și apoi văzu pe masă zgarda ei. Și își aminti…
După accident a deschis ochii prima oară și l-a văzut pe muntele ăla de om plângând. De atunci se întâmplau lucruri ciudate, cronțoneii dispăruseră, dar nu îi mai era foame niciodată, îl lingea, dar nu-i mai simțea gustul, sărea pe el, dar nu îi mai simțea căldura… Și totuși nu putea pleca de acolo, nu cât timp seară de seară el lăcrima cu poza lor în mână. Mai avea ceva de făcut și nu reușea. Să se desprindă… dar sufletul nu-i aparținuse niciodată, i-L dăruise Lui, iar acum nu știa cum să-i spună că încă îl are.
PS How Much Is The Doggy In The Window este poate una dintre cele mai delicate melodii din lume. Are ceva din naivitatea cântecelor de copii, din gingășia puiului de câine toy, iar linia melodică se agață de tine, te urmărește cu drag, așa cum instinctual o fac acest gen de căței, reușind, chiar și când par să ne enerveze, să scoată la lumină ce e mai bun în noi. A fost scrisă de Bob Merill, pe versurile lui Ingrid Reuterskiöld, și a fost înregistrat pentru prima oară în 1952 de una dintre primele doamne ale muzicii country, Patti Page. Din păcate pentru această interpretare, compania Mercury, posesoarea drepturilor de autor, nu avea distribuție dincolo de granițele SUA. Așa că succesul internațional avea să vină după ce interpreta de jazz Lita Roza a înregistrat-o. Deși a ajuns pe primul loc în topurile americane și britanice, piesa nu a mai fost niciodată cântată de Lita, care avea să mărturisească peste zeci de ani că nu i-a plăcut cântecul și că s-a jurat să nu-l mai cânte. Ca încă o ciudățenie a destinului acestei piese… Margaret Thacher, celebra Doamnă de Fier, a mărturisit o dată că How Much Is The Doggy In The Window este piesa ei preferată…
PPS Bichonii, pentru cei care nu-i cunosc, sunt cea mai frumoasă lecție pe care ți-o poate da Dumnezeu pentru a te pregăti pentru a fi părinte. Poate că unii preferă câinii mari de luptă, alții isteții câini de vânătoare sau poate puternicii câini de muncă… eu cred că un câine nu trebuie să aibe trăsăturile tale, ci să te completeze prin ceea ce îți lipsește cu adevărat pentru imaginea ta ca om. Când sare la tine în brațe și te linge pe față, un bichon îți destinde mușchii pregătiți de luptă, îți îndulcește privirea ce caută o nouă pradă sau te odihnește după o zi grea de muncă… Și par atât de neajutorați încât te simți responsabil să nu abandonezi niciodată o luptă, o vânătoare sau o sarcină, oricât de grea.
Patti Page – How Much Is The Doggy In The Window
Pingback: Poveste de vis (53) « Teo Negură