Totul părea gata. Muzica…
Floyd Cramer – Last Date
Un buchet de flori în glastra de pe măsuța dintre ei. Aprinse candela parfumată și apoi stinse lumina în încăpere. Flacăra mică, albăstru cu galben, se reflecta în obrazul ei. Părea că tresare, că mușchii mișcă sub pielea ca de marmură. O privi. Doamne, oare apuca să termine, ca totul să fie perfect când ea se va trezi?
„Sunt frezii, preferatele tale. Ai să vezi, totul o să fie bine!”
Sub pânza albă, subțire, sânii ei se ridicau obraznici, așteptând parcă o mână fermă să-i cumințească. Plimbă mâna peste cearceaful alb, imaculat. Simțea cum podul palmei strângea frumusețea. De acum trebuia doar să respecte fiecare pas.
„Ești gata? Doamne, ce prostie, tu ești gata, eu nu sunt încă.”
Trecuse de „pădurea împietrită” și paznicii ei. De aia reușise să ajungă aici, în preajma ei. Atât de aproape de ea. Să o poată chiar atinge. Mai era un singur pas. Scoase din buzunar o butelcă din fier și luă o înghițitură. „Noroc, draga mea!” O să=i miroasă respirația a alcool, dar îl va ierta. Mereu o făcea…
Se apropie de ea. Respirația i se înteți. Un singur pas mai era de îndeplinit. Îl va face, îi mai trebuia un impuls. Dădu la o parte un colț al pânzei și îi privi sânii. Pielea ca de marmură, reflexiile luminii slabe…
„Știu ce-ți lipsea, draga mea. Iubirea. O aveai dar nu știai. Nu o vedeai…”
Așeză pânza la locul ei și își apropie buzele de buzele ei. O sărută apăsat. A ridicat capul și a așteptat. Nimic. Parcă împietrise și flacăra. A sărutat-o din nou și… gustul înțepător al formolului îl făcu să vomite. Vărsă chiar acolo, lângă masă, răsturnând glastra care se sparse în zeci de cioburi ce retezau petalele florilor.
Se îndepărtă și scoase cu furie o carte veche de sub geacă. O aruncă strigând:
„Morții mamei voastre de Frați Grimm! Sunteți niște cretini!”
De afară se auzeau zgomote. Lumea începea să se adune. Ciudat, în basm nu se pomenea nimic de nici o înmormântare…
PS Charles Perrault, Frații Grimm, Piotr Ilici Ceaikovski sau Walt Disney… de numele cărui dintre acești născători de cultură se leagă mai tare basmul „Frumoasa din Pădurea Împietrită”? Cred că fiecare dintre ei își leagă numele de fiecare nouă strălucire căpătată de una dintre cele mai frumoase metafore pentru dragostea care te trezește din moartea care este absența iubirii. Dacă luăm însă povestea ca atare, așa cum o înțelege un copil, prințul pupă o moartă, moartă care fiind împietrită de 100 de ani, prințul nu ar fi avut cum să o vadă vreodată vie… cam asta e și esența necrofiliei, în fine al unui preludiu la necrofilie, dacă o exista așa ceva…
În acest basm este cuprins și un element de vrăjitorie – tot a fost săptămâna vrăjitoarelor în România – și anume fusul, mai exact fusul vieții, cum apare în „nomenclatorul” magiei. El este mijlocul prin care se spune că magicianul poate lungi sau scurta viața cuiva. E un fel de baghetă aferentă vrăjilor ce țin de viață. În basm, trimiterea la vrăjitorie e evidentă, ursitoarea rea, supărată că nu a fost invitată la nașterea Rosamundei, blesteamă ca fata să moară dacă se va înțepa în acul unui fus. Blestemul e „îndulcit” de o altă ursitoare care-l transformă într-un somn de o sută de ani.
PPS Floyd Cramer a fost cel mai cunoscut pianist din muzica country, rock’n’roll sau rockabilly. I-a acompaniat pe cei mai mari dintre cei mai mari, de la Elvis Presley la Johnny Cash. De exemplu, pianul sacadat care dă savoare piesei Heartbreak Hotel îi aparține. Piesa Last Date, din 1960, este prima în care pianina zgomotoasă, adusă direct din înregistrările honky tonk, este folosită în stilul slide note, note glissando, în care sunetul produs de o clapă este continuat aproape fără pauză de cel produs de următoarea. Slide și sacadat… pianul folosit după școala lui Cramer l-a transformat pe Jerry Lee Lewis într-o stea internațională, chiar dacă The Killer nu a recunoscut niciodată influența.
PPPS Titlul este amintirea uneia dintre multele glume despre cum sună titlurile celebre în „limba moldovenească”. Am pus ghilimele pentru că nu cred că e o altă limbă. Alte glume de gen? Gîlceavă-n Șeruri, Albă ca și Neaua și cei 7 Ciucurași, Cei 7 Lucitori și altele…
Pingback: Poveste de vis (62) « Teo Negură