Aproape s-a prăbușit pe bancă, învins de soarele a cărui căldură răzbătea prin hainele groase, luate din pură obișnuință. Și-a scos geaca și a pus-o alături. Nici măcar nu s-a obosit să o împăturească, parcă știind că era ultima zi când o mai lua de acasă. Muzica suna în căști.
John Lee Hooker – Big Legs Tight Skirt
Abia atunci a observat câte lucruri din micul parc dintre blocuri prindeau viață. Lucruri care până atunci stătuseră ascunse de frica gerului sau de scârba mocirlei de la rădăcini. Pe crengile copacilor au apărut puncte verzi, fremătau grăbite să devină frunze, flori. Pământul negru era spart din loc în loc de săgeți verzi, cornete care ascundeau viitoarele pete de culoare ale orașului. Sub razele soarelui i-a amorțit simțul practic și s-a lăsat ușor să alunece spre reverie. Deodată a mai văzut un semn al primăverii. În mișcare!
Două linii subțiri, nervoase, ridicate spre cer de tocuri ascuțite precum săgețile pârdalnicului Cupidon, trecură prin fața lui. A făcut un efort și și-a dezmorțit gâtul pentru a întoarce privirea după ele. Păreau croite doar pentru a călăuzi în sus, spre fericire, privirile rușinoase de puștan. Ochii măsurau fiecare pas înțepat când au fost preluați de alte picioare. Dure, sportive, cioplite-n piatră, protejate de asperitățile aleii cu balerini comozi. Aveau nevoie de confort pentru că purtau zilnic povara tonelor de ochi opriți pe sâni, chip, păr. De pe sculpturile cu mișcări sportive, ochii i-au căzut pe o pereche de picioare mature, calde, arcuite, experimentate. Călcau ca și cum pământul trebuia să trosnească asemenea focului din cămin. Fiecare pas era deopotrivă amintirea unei povești uitate de iubire și dorința unei noi aventuri. Visa cu ochii purtați de mișcarile provocatoare când fu răpit de o adiere de primăvară și curat. Albe, parcă încă amorțite după greutatea hainelor groase, piciorele pe care le privea acum respirau cu nesaț aerul primăverii, vindecându-se în soare de rana lungilor luni cât au stat ascunse. Se mișcau precum un plan bine determinat, urmau, clare precum agenda unui președinte de corporație, bronzul, mișcarea în apă sau pe nisip și seara, când căldura devenea o amintire, strânsoarea trupului iubitului…
Tot mișcând capul dintr-o parte din alta s-a trezit din amorțeală. S-a ridicat, a luat geaca sub braț și a pornit. Pașii lui erau nehotărâți, încă nu știa care dintre perchile de picioare merita să fie urmărită.
PS John Lee Hooker a fost unul dintre cei mai mari muzicieni ai secolului trecut. Delta blues, country blues, folk, rock, muzica sa a fost permanent greu de încadrat. A fost, pur și simplu, genul ”Hooker”. Mormăiala vocală, cântată parcă permanent printr-o eșarfă îmbibată cu alcool și tutun, dar mai ales chitara sa, folosită ca și cum încerci să zdrobești fiecare notă din partitură cu un ciocan, toate aceste elemente l-au transformat într-un element unic al peisajului muzical al Secolului XX.
Pingback: pinKLove.ro » Blog Archive