Protestând vehement… pe Facebook!

Era gata. Îl mai citi odată, cu atenție. Era mulțumit. De trei recitiri nu mai schimbase decât o literă. Asta însemna că era perfect. Un discurs căruia nu-i lipsea nimic. Cel puțin așa credea. Era sigur că va fi apreciat de toți ca atare. Puse o melodie, la întâmplare, din folderul pe care-l avea deschis. Chitara începu să sune.

Kris Kristofferson – To Beat the Devil

-Ai terminat? Sună vocea ei. Tresări, uitase că e și ea acolo, concentrat pe discurs și pe fiecare nuanță pe care voia să o transmită.

-Da. Nu e perfect, dar cred că e un speech bun. Ai să vezi. Mă duc să mă îmbrac. Vii?

-Unde? În piață? Ești nebun! Nu vezi ce vijelie e afară?

Era puțin derutat. Nu se aștepta ca ea să nu-l însoțească. Era chiar indignat.

-Eu mă duc! Nu se poate să lipsim, plus că, știi bine, am o treabă. Discursul trebuie să trezească mai multă lume!

-Treaba ta, dar să te îmbraci bine! Poate răcești…

O proastă, asta era, o proastă! Nu înțelegea nimic niciodată!

-Dacă răcești, dormi o zi-două la mama, să nu-mi dai și mie. Am ședințele alea săptămâna asta și nu pot lipsi! Dar, auzi, nu spuneai că azi e și o adunare într-o sală, pe undeva?

Stătea cu ochii în pagina cu discursul și se gândi că poate avea dreptate. Se ducea în sală, citea cu patos cuvintele și lumea, înflăcărată, pornea în marș spre piață. Poate chiar era mai bine. Se pregătea să-i mulțumească pentru idee când…

-Dar iei un taxi. Nu scot azi mașina. Sau… dacă dai tu zăpada…

Adică el se pregătea să… și să se lupte acum cu nămeții?!?! E nebună! Deschise net-ul. Contul de Facebook intră automat. Ce ar fi dacă? Copie textul și îl postă… Tot era ceva…

-Hehe. Vezi ce discurs bun se irosește? Are deja 3 like-uri!

Ea se uită la el cu afecțiune. Veni lângă calculator și începu să citească.

-Da e un discurs bun, dar e codul ăsta galben azi…

El nu o mai asculta. Cuvintele lui Kristofferson păreau mai importante: ”nu cred că am învins Diavolul, dar măcar i-am băut berea pe gratis!”

-Auzi, dacă nu mai ieșim astăzi, dai o bere?

Se adunaseră 14 like-uri. Hai că totuși era un discurs bun!

PS O melodie cu o poveste mai frumoasă poate chiar decât melodia în sine! Așa o consideră mulți critici ai muzicii country. E vorba de To Beat the Devil, a lui Kris Kristofferson. La sfârșitul anilor `60, istoria acestui gen muzical nu se scrisese, încă, așa cum o știm astăzi, își căuta încă seva în strămoșul western și în nepotul abia născut, rock`n`roll… În acea perioadă, la ușa unui studiou din Tennessee, un star cu o carieră ce părea să se dizolve în alcool la doar câțiva ani după ce a început dă, beat fiind, peste un tânăr ce mătura studioul pentru a-și putea plăti orele de înregistrare. La o bere discută nimicuri și apoi starul îl invită pe ”măturător” să-l ajute la chitară. Începe atunci o colaborare/prietenie ce a ținut până ce starul a murit, peste 40 de ani! E vorba de Johnny Cash și de Kris Kristofferson. Colaborarea lor – combinată, evident cu ”intervenția” unor artiști ca Willie Nelson sau Waylon Jenninngs – avea să nască muzica de cowboy modernă, așa cum o știm azi.

Peste ani, când Cash și-a revenit, ajutat de soția sa, June Carter, iar Kristofferson fusese scos din anonimat de iubirea năvalnicei Janis Joplin, ultimul a scris cântecul dedicat acelei întâlniri care i-a schimbat viața. Reușiseră amândoi să înfrângă proprii diavoli… și savuraseră și berea gratuită a destinului!

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Texte de vineri. Bookmark permalink.

One Response to Protestând vehement… pe Facebook!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.