Songul puşcăriaşului… de pe Facebook. Psihedelic

Umbla pe străzi fără o ţintă anume. Buzunarele în care îşi îndesa mâinile nu mai puteau ţine departe frigul tot mai pătrunzător. Nu mai avea nici o direcţie. Bătuse la toate uşile. Toate erau închise. Nimeni nu mai angajează, nimeni nu mai dă nici măcar de pomană. Foamea şi singurătatea îi tulburau mintea. Îşi aminti de un loc de care îi fusese frică până să-l cunoască mai bine. Zâmbi. Luă de jos un bolovan şi îl aruncă în prima vitrină de magazin… Sunetul sirenei maşinii poliţiei îi umplu sufletul de o căldură ciudată…

Ctrl/C… Google Translate… Ctrl/V… O zi tâmpită se cunoaşte de dimineaţă. La birou se aşeza în spatele calculatorului. Îl iritau toţi, dar le zâmbea tâmp, ca şi cum datul din cap putea însemna participare la o conversaţie. Deschise calculatorul şi tastă „facebook.com” şi apoi mută mouse-ul pe „mă simt norocos”. Înainte de a băga parola se uită încă o dată-n jur. Nu îl observa nimeni. Putea sta pe ce site voia, probabil că şi dacă ar fi umblat gol din birou tot nu şi-ar fi întrerupt colegii din discuţii despre tâmpenii. Enter!

A fost un proces rapid, toţi se purtau familiar cu el, îl cunoşteau şi se bucurau sincer să îl revadă. Când păşi pe holul celulelor parcă revenise acasă. Din mai multe cuşti, printre gratii ieşeau mâini care fluturau în semn de salut. De la Secţia a XIV-a răsună chiar şi un cântec. Băieţii ştiau să îl întâmpine.



Îşi găsi vechiul pat neatins. Se tolăni cu mâinile sub cap şi închise ochii. Nu mai avea numele său, era un număr şi o poreclă… şi ce bine era!

Ctrl/C… Google Translate… Ctrl/V… Îl aşteptau zeci de notificări. Flori pe wall şi poze cu căţeluşi şi pisoi. Avatarul lui era un afiş cu un superstar american. Toţi ştiau că nu e el, dar respectau convenţia. Cui îi pasă cine sau ce eşti, cum arăţi… importante sunt imaginea ta preferată şi un nume care să sugereze în ce lume te ascunzi. Monitorul părea că se înalţă cât un zid uriaş între el şi restul lumii. De o parte era poate Billy the Kid, iar dincolo de bariera din cristale ajungea oricum doar fumul de la ţigara colegului prea absorbit de treaba lui ca să deranjeze… Deschise poarta fermei lui şi îl întâmpină mirosul proaspăt al legumelor pârguite.

Comisia de eliberări condiţionate nu l-a mai putut ţine după gratii. Ştia că trebuie să vină şi un astfel de moment. Ieşi acompaniat de acelaşi cântec, gardianul cu ochii în lacrimi conducându-l până la poartă. Singur, rămas în faţa închisorii, începu să se uite după o vitrină şi un bolovan. Nu găsi, aşa că îşi îndesă mâinile în buzunar şi porni spre oraş.

Ctrl/C… Google Translate… Ctrl/V… Contul meu… Deconectare… Enter… Într-o secundă aerul îmbâcsit al biroului umplu Universul. Chatul cu diva cu o pălărie de epocă trasă pe ochi fu înlocuit de hârşâitul mopului femeii de serviciu. Înţelese că e târziu. Se ridică greu, dar, odată ajuns pe scări, grăbi pasul. Şi acasă avea calculator…

Facebook poate fi o închisoare, dar deţinuţii de aici îşi rup singuri dosarele când le vine rândul să intre la comisia pentru eliberări condiţionate. Nu e niciodată mai frumos sau mai urât, ci mereu la fel, dar când lumea din spatele monitorului se urâţeşte prea mult, parcă are un strop de farmec să te conversezi cu o divă. Şi, până la urmă, ce importanţă are dacă în realitate e o doamnă între două vârste, ce aşteaptă să-i fiarbă tocana? Oricum nu o vei vedea niciodată altfel decât vrea ea să o vezi…

P.P.S.: Pe 17 februarie, de la ora 22.00, la clubul bucureştean Silver Church, trupa byron îşi lansează al treilea album, „Perfect”, o colecţie de 16 piese româneşti, reorchestrate, la care a fost ajutată de mai mulţi artişti din afara formaţiei. Una dintre piese, „Sărută-mă”, cu Nicu Alifantis şi Virgil Ianţu, aţi putut deja să o ascultaţi pe acest site. Piesa „Songul puşcăriaşului” este scrisă de reputatul Nae Caranfil şi, după mine, este unul dintre cele mai frumoase bluesuri psihedelice româneşti.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Texte de vineri. Bookmark permalink.

3 Responses to Songul puşcăriaşului… de pe Facebook. Psihedelic

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.