Sterilizare prin epuizare

-Da, sigur, tu le știi pe toate! Ești deținătorul adevărului absolut!
Se ridicase din pat și dintr-o singură mișcare a cules de pe jos destule haine ca să se acopere cât să fie clar că nu mai putea fi vorba de vreo tandrețe. Creierul lui pricepea asta, tot trupul lui o știa mai puțin o parte… care se încăpățâna să-l anunțe că nu era momentul unui scandal.
-Ok, țipă cât vrei, dar asta nu te face mai deșteaptă!
S-a ridicat și el și… atunci și-a dat seama că supărarea ei îi transmitea lui o senzație plăcută. S-a acoperit ca să nu-i dea satisfacție, dar privirea ei îl taxase deja.
-Până la urmă nici nu ai logică. Ție îți e frică să parcăm în spatele blocului că sunt câini și acum spui că ”nu, să-i lase-n pace”! Nu vezi că ești nebun?
-Se poate, dar știu sigur ce se va întâpla cu ei dacă sunt luați de aici. Sau poate la padoc e vreo imagine idilică, căței parfumați, cu zgardă roșie să nu-i deoache îngrijitorii de cât îi sorb din ochi?
Oricât se străduia nu reușea să nu-l excite cearta. Ea l-a simțit și, ca să-și bată joc de el, îl incita, dezgolindu-și, ca din întâmplare un sân.
-Dar acum ce e idilic în haitele de pe străzi, bătându-se pe o scursură de șaorma de pe trotuar? Sau o fi idilic faptul că îndrăgostiții din parcuri trebuie să aibe la ei, pe lângă un prezervativ, și un aparat cu ultrasunete?
Era tot mai evident că scandalul nu îl afecta și de la brâu în jos. A tras chiar plapuma peste el, dar tot părea vizibil. Ochii ei mustăceau, savurând chinul la care-l supunea.
-Câinii sunt animale. Ca și oamenii. Dacă ne-ar lăsa să flămânzim am ajunge și noi să ne mâncăm între noi…
-Da și atunci fiecare familie să facă un copil în plus ca să nu moară de foame concetățenii cu blăniță?
Nu mai știa ce să facă! Pur și simplu penisul lui nu pricepea că e un scandal și că femeia goală din fața lui nu e o bucată de carne, ci un adversar în idei…
-Auzi? Tu spui toate astea despre câini pentru că-ți place să mă enervezi? Te excită?
Cum să spună ”Nu” ?
-Nu, mă excitasem înainte de scandal, dar ai sărit ca arsă că ai auzit un lătrat!
Zâmbi. Lăsă să cadă hainele strânse la piept și se întinse la loc în pat.
-Să zici merci că nu ne-am luat de la cianuri. Aia era o ceartă mai lungă…
De afară se auzeau lătrături a… eutanasie, dar nu-i păsa. Alte instincte animalice își vedeau de drum prin creierul lui.

Comentarii via Facebook

comments