Un joint cu Amy

Mecanice. Mecanice îi erau şi gândurile, dar şi mişcările. În timp ce în minte spunea “ Mai e puţin. Doamne, atât de puţin…” cu stânga storcea conţinutul unei ţigări într-o farfurioară  pe care o ţinea în dreapta.

Firele de tutun cădeau parcă-n ritmul melodiei ce o asculta de ceva timp. Cdplayer-ul era pe repeat. Se mai uită o dată ca să fie sigur că muzica nu se va opri.

Amy Wynehouse – You Know I’m No Good

Când ţigara se goli, puse farfurioara cu grijă pe măsuţa de cafea. Rupse filtrul care rămăsese agăţat de tubul gol de hârtie. “ Mă aşteaptă, simt. Ştiu…” Tutunul din farfurioară îl împărţi în două. Jumătate îl aruncă-n scrumieră, lângă trupul golit de conţinut şi de filtru al ţigării.

Dintr-o punguţă mică, de gablonţuri, scoase câteva fire uscate de iarbă verde-maronie. Luă de două ori cât putea prinde între buricele a trei degete. “Ai răbdare, frumoasa mea, vin acum…” Puse iarba peste tutunul rămas din cel scos din ţigară. Zâmbi, anticipând plăcut atingerea mâinilor ei lungi şi subţiri pe faţa, gâtul şi pieptul lui. Tutunul şi iarba se amestecau uşor. Între buricele degetelor sfărâma firele prea lungi, care ar fi ars mai greu. Un fragment minuscul căzu pe masă. Îl recuperă cu atenţie, parcă era aur… “ Cum spui tu mereu, iubito, e aur, de aia-l ţin în punguţa de bijuterii…”

Luă o foiţă şi o strecură între tamburii micului aparat de rotit ţigări. “Doamne, azi om zbura, ca acum o săptămână?” În timp ce turna conţinutul farfurioarei între tamburi rememoră senzaţiile de atunci. Trupurile lor erau simple pete colorate, în continuă mişcare prin plapuma roz a norilor…. “Sau poate înotăm?”

Scoase ţigara din tamburi şi îi umezi cu limba marginea cu lipici. Ţinu cu mâna şi filtrul până ce totul fu înfăşurat de foiţă. La celălalt capăt răsuci foiţa goală ca să nu se risipească aurul. Când înotaseră, se simţise o picătură de câldură ce nu se dizolva în apa unui ocean. Doar cu ea se putea uni, când se contopeau căldura creştea, îi suda.

Aprinse ţigara. Primul fum îl eliberă în aer fără să-l tragă-n piept. Al doilea îl făcu să tuşească. La al treilea, gâtul s-a obişnuit cu fumul mai înecăcios, îl ţinu în piept mult, până simţi că nu mai poate. Îl suflă uşor. Instinctiv întinse mâna spre bolul cu bomboane de ciocolată de pe masă. Ştia că asta înseamnă că amestecul începe să-şi facă efectul… “Vin, frumoasa mea…”

Undeva lângă aparat, din sunete se întrupa silueta zveltă a Ei. Cu fiecare fum o vedea mai clar. Vor zbura? Vor pluti spre adâncuri? Ţinea tot mai mult fiecare fum în el ca să grăbească întâlnirea…

Înainte ca ascunzişurile minţii să pună stăpânire pe el se gândi că data viitoare va încerca şi cu Beyonce… Dacă Amy nu mai e…

PS Dumnezeu să o ierte pe Amy Winrhouse. Îi iubesc vocea şi ştiu cât a contat succesul ei în rafinarea muzicii mondiale. Restul e doar… experienţă, un fapt divers în subsolul unei pagini încărcate din istoria muzicii.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Texte de vineri. Bookmark permalink.

3 Responses to Un joint cu Amy

  1. Pingback: Poveste de vis (42) « Teo Negură

  2. Pingback: Trimite-mi pe cineva… « lunapatrata

  3. Pingback: Comentariile pe bloguri « Teo Negură

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.