Mă enervase peste măsură și – ca-n jocurile pentru fetițe în care lipești haine pe manechine – am încercat să mă răzbun cu ochii minții și am recoafat-o. I-am lăsat un breton destul de lung să poată sufla în el și i-am făcut o buclă care i-a umbrit fruntea. Am lăsat o coadă lungă și am tăiat firele din preajma urechilor iar pe cele care mi-au scăpat le-am lipit în sus, adunate spre creștet.
Am ales din memorie un sutien cu barete laterale groase și tari, cupele cu bureți groși, puși parcă mai mult pentru căldură decât pentru a corecta forma. Și chiloți mari, întinși pe harta corpului precum un stat imperialist, pornind de la începutul pulpei și urcând până pe burtă, nelăsând în drumul lor nicio bucată de carne neacoperită.
Peste ei am tras un dres imprimat cu frunze și flori groase, pictate strident, imprimeu ce făcea piciorul să arate ca un parizer pe a cărui coajă umedă se lipiseră etichetele tuturor celorlalte cumpărături din sacoșă.
Nu era de ajuns! Mă enervase rău! Așa că am pus și o bluză cu umeri dublați și, peste ei, epoleți ieșiți în afară ca două trambuline pentru șoareci, tăiată deasupra taliei ca și cum croitorul se plictise să-și încheie diabolicul proiect de urâțire.
Pantalonii i-am ales cu grijă. Din cei cu fundul dublat și lăsat, cu cute ce sugerau un scutec plin și o carne scrijelită de celulită. Mi-o imaginam mergând și cum povara de la spate se mișcă precum o piftie ce se crede cremvurști doar pentru că are coajă.
În picioare i-am pus pantofi rudimentari, cu talpă groasă, groasă, groasă, groasă, groasă, groasă, de era periculos să calci.
M-am gândit: Clar nu pot atinge așa ceva!
Apoi am privit-o și mi-am dat seama că reușea cumva – chiar acoperită de cele mai bizare născociri ale modei din ani diferiți – să fie frumoasă.
Și am iertat-o!
PS Doar cine spune că n-a văzut în anii ’80 ”mullet”, celebra coamă de inspirație punk și topită apoi în sclipiciul disco, sau n-a văzut bluzele din aceeași perioadă, cu umerii întinși periculos spre laterale, ca niște aripi oprite din creștere de o proastă alimentație, să-și critice copiii pentru ciorapii cu imprimeuri stridente, pentru pantalonii cu fundul plin, care ne-au stricat imaginea anul trecut, sau pentru pantofii ce făceau, pe la mijlocul anilor ’90, mersul pe jos un lucru periculos! Și apoi amândouă, mamă optzecistă și fiică fancy să-și critice înaintașa care purta cu mândrie chiloții tetra, obținuți pe sub mână în anii de foc ai Epocii de Aur.
PPS Pantalonii care ne-au mâncat nervii anul trecut nu-s nicidecum vreo găselniță de ultimă oră, ci – așa cum sunt mai toate accesoriile și liniile din modă – o revigorare, total nereușită, a pantalonilor lansați în 1990 odată cu videoclipul U Can’t Touch This al lui McHammer. Groaznici! Nu și muzica, succes mondial și piatră de hotar pentru influența ce o joacă rap-ul asupra muzicii și artei în general pop.
