Ziua când NU m-a părăsit… Offff!

Cu pașii încă grei de somnul nopții intră în bucătărie. Cafeaua se răcea cuminte pe masă, pachetul de țigări, bricheta favorită așezată peste el, toate erau la locul lor. Nu avea chef de știri, așa că alese muzica.

Engelbert Humperdinck – Release Me

După primul fum și prima gură de cafea, ochii i s-au limpezit destul ca să vadă lipită pe frigider o foaie A4, îndoită. Era toată scrisă de mână. Brusc își aminti de discuția avută aseară. Țipetele de la sfârșit, așteptarea somnului care întârzia, așezați în pat spate în spate, dar de aici până la o scrisoare lăsată pe frigider…

Atât de gravă, de definitivă să fi fost cearta de ieri? Luă hârtia și începu să citească.

Dragul meu,

Sunt zorii, zorii unei zile ce va fi întunecată de cuvintele aruncate ieri de fiecare dintre noi. Adevărul e că nu te mai suport. Se pare că nici tu pe mine…

”Doamne, dar eu te iubesc, proasto! Ce ai făcut?”

Mi-am dat seama că e ceva în neregulă cu felul nebunesc în care te iubeam atunci când pentru prima oară m-a deranjat că stai dimineața 3 ore la cafea. Aveam ceva de făcut în bucătărie…

”Păi, de ce nu mi-ai spus? Ce treabă puteai avea tu în bucătărie? Era oja acolo?”

Nici tu nu mă mai iubești. În ultima lună am vorbit mai mult despre cămășile necălcate decât despre muzică și poezie. Seara, pui căștile pe urechi și vezi filme pe notebook…

”Aha, și ce trebuia să fac, să mă uit la imbecilitățile tale languroase?”

Eu nu strâng hainele, tu nu schimbi becuri, eu nu calc, tu nu vrei să repari flotorul, eu nu fac patul dimineața, tu nu mergi la piață, eu nu… Când am început să observăm toate astea la celălalt?

”Când era să cad prima oară călcând pe un pantof din mijlocul casei, atunci am observat!”

Nu mai am putere să suport scandalurile. Ne certăm din nimic și ajungem să spunem lucruri greu de reparat. Le regret aproape imediat după ce le spun. Știu că și tu, dar ele rămân spuse. Și dacă furia e ca vinul? Dacă te face să rostești adevăruri?

”Eh, nu mai suporți? Tu, tu și iarăși tu! Nimeni altcineva nu contează!”

Așa că astăzi am luat o decizie. Da, o iau singură, fără să te întreb, fie și măcar pentru că știu cât te enervează asta…

”M-a părăsit! Boul de mine! Ne descărcam și noi, dă-le dracului de haine, puteai să le lași și peste ale mele!” Lăsă scrisoarea din mână, fiindu-i parcă frică de continuare. Luă o gură de cafea și își aprinse o nouă țigară. După ceva timp întoarse foaia și citi:

De astăzi nu îți voi mai reproșa nimic și voi încerca să nu te bag în seamă când o să bodogăni prin casă. Nu știu cât voi rezista sau cât o să poți tu să te cerți singur…

Nu mai citi restul. Nu-l mai interesa. Lăsase cafeaua pe masă, țigara fumegândă în scrumieră și se uita la spoturile din sufragerie. Cum s-o schimba becul ăsta afurisit?

PS Hitul Release Me, scris în 1946 de Edie Miller, nu și-a găsit nici un interpret până-n 1953. Pur și simplu toți soliștii ofertați să o cânte spuneau că piesa nu are potențial! Până la urmă, Miller o înregistrează el. E ascultată de Ray Price și devine hit în lumea country.

Până la un succes mondial, melodia mai avea câțiva pași. Îi va face în versiunea lui Engelbert Humperdinck. Acesta, la începutul carierei, nici nu avea o lună de când își alesese pseudonimul inspirat din Hansel și Gretel, primise șansa de a-i ține locul unui prezentator tv. La sfârșitul primei emisiuni a cântat bătrâna baladă country și… o săptămână mai târziu detrona Beatles din topurile britanice!

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Texte de vineri. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.