„Faţa ei avea expresivitatea unui piept de pui la grătar cu garnitură de legume fierte. Ochii ei erau puţin mai vii decât ai unui cap de miel fiert prea mult în ciorba de Paşte. Şi dinţii îi avea asemănători cu ai mielului.”
Prietenul meu era încă sincer marcat de imaginea din trecut pe care o retrăia povestindu-mi. Poate l-aş fi cruţat de momentul crud al unei amintiri traumatizante, dar mă interesa restul poveştii. Plus că era o şansă ca destăinuindu-se cuiva să treacă peste durere şi să meargă mai departe.
„Afişul cu reducerile era atât de mare încât până să intre nu am văzut cine – sau mai exact CE era înăuntru! Adică, nu mă înţelege greşit, ştiam că e un bordel, dar sperasem sincer ca înăuntru să fie femei. Sau, în fine, fiinţe despre care să ştii din prima că sunt femei!”
Omul se nimerise singur, într-o delegaţie într-o capitală europeană, în ziua marilor reduceri. Febra tăierilor lovise şi un bordel, de pe o stradă ale cărei trotuare erau luminate doar de felinarele roşii ale stabilimentelor. Acuma nu mă întrebaţi ce căuta el tocmai pe acea stradă! Poate se pierduse în labirintul de beton, căutând cea mai potrivită atenţie pentru soacră-sa.
„Intrasem, aşa că nu puteam sta ca prostul sau să fug şi atunci m-am trezit interesându-mă de promoţii:
-Am văzut că faceţi reduceri de Black Friday…
Mie îmi era neclar dacă reducerea consta în ce au clienţii de plătit sau creştea suma plătită de fiinţa de la tejghea pentru că te uitai la ea.
-Da, reduceri mari. Ce v-ar interesa?
-Păi…
-Promoţia e că, la orice produs, plătiţi 3 şi primiţi 4.
Am zis că e ofertă bună. Trebuie să mă înţelegi, m-am gândit că nu puteau fi toate 4 ca aia de la recepţie, adică nu cred că pe lume erau 4 atât de urâte ca aia de la recepţie.”
Îl înţelegeam, cum să nu-l înţeleg. Noi bărbaţii avem un al şaselea simţ, al toleranţei.
„Am întrebat cât costă, mi-a spus, am crezut că ăla e preţul pentru 3, s-a dovedit a fi preţul pentru una, aşa că am scos din buzunar diurna pe toată delegaţia şi i-am pus-o pe tejghea. A luat banii şi s-a uitat la ei ca şi cum se mira că unul cu faţa mea putea deţine bancnote reale. Brusc mi-a zâmbit şi mi-a spus:
-Bine aţi venit la…
Eram acolo de două zile. De unde să ştiu limba aia butucănoasă? Am rugat-o să traducă. Plăteam 3 şi primeam 4, merita să ştiu numele bordelului. Mi-a spus în engleză:
-Bine aţi venit la Paradisul Băieţilor în Furou!”
Eu nu ştiu de ce ne încăpăţânăm să facem lucruri la care nu ne pricepem, chiar dacă ne străduim pentru a ajuta un prieten. Adică e clar că nu mă pricem la psihologie. Auzi la mine, se destăinuie cuiva şi durerea scade, făcându-l să meargă mai departe! O prostie, plângea ca un copil după ce mi-a povestit.
