Mireasa cu scutece

Nu te supăra pe mine dar nu cred că voi veni la nunta ta… Sigur, mai e până atunci, dar acum aşa simt. Nu ştiu dacă voi suporta să te văd la braţul altui bărbat. Nu te îmbufna, sunt gelos, ştiai asta, şi figurile mele ţi-ar putea strica petrecerea. Mintea mea refuză, deocamdată, să vadă viitorul… Nu pot să mi te imaginez în rochie de mireasă, cu simbolurile discrete ale curăţeniei trupeşti şi sufleteşti ascunse printre faldurile liniilor elegante. Poate dacă forţez cu nişte muzică…

Marş nupţial – Felix Mendelssohn

Merge? Parcă pot întrezări, prin pânza deasă a prezentului, câteva secvenţe. Frânturi în care tu eşti neclară, mirele de la braţul tău nu are faţă, nuntaşii sunt îndepărtaţi… Îi urăsc! Ei râd, eu stau să plâng. Vreau să-i gonesc pe toţi din preajma ta… Şi să rămâi iar singură. Singură cu mine.

Tot nu te pot vedea clar. Te îndepărtezi de mine. Bine măcar că pentru câteva secunde nu eşti cu el. Nu-mi place deloc individul care mi te ia. Nu-mi plac gesturile lui, planurile lui… Ţi-am spus că sunt sigur că are un plan ascuns? Un plan pervers, rău. Eşti prea necoaptă şi de aia crezi încă în dragostea necondiţionată… Sigur are un plan, urmăreşte el ceva. Îl văd în biserică, mândru, ca şi cum a făcut un pas uriaş pentru a îşi atinge scopul… Nu te supăra, dar nu cred că pot veni la nunta ta, ce te faci dacă îi stâlcesc mutra chiar în timpul slujbei?

Antipatic individ! Cum să mă laşi pentru ăsta? De ce să mă minţi? Cum să spui că el îţi aminteşte de mine? O prostie!

Nu, nu mă văd la nunta ta! Aş plânge când păşeşti către altar. Aş plânge când vei spune “Da”, când îţi va pune inelul pe deget…

Aş plânge… de fericire. Şi de furie. Şi de frică. Pentru că sunt egoist şi în mintea mea vei rămâne mereu aşa… Cum eşti acum.

Doar că atunci când vei creşte nu vei mai avea nevoie de mine. Şi asta mă va face fericit că eşti împlinită, furios că sunt inutil şi speriat că asta nu se va mai schimba niciodată, fiica mea.

Şi, când se va întâmpla asta, am să plâng, ca orice tată. De fericire, frică şi furie că anii trec.

PS Marşul Nupţial de Felix Mendelssohn nu a fost nici pe departe conceput de marele compozitor romantic pentru a fi cântat la nunţile din cele mai îndepărtate coclauri ale lumii. E o piesă din fundalul musical compus pentru piesa Visul unei nopţi de vară, de William Shakespeare. S-a cântat prima oară în anul 1842, deşi există iniţiaţi care susţin că era scrisă încă din 1826. Practic, este acum cea mai cântată bucată din perioada romantică. Nu cred că există om care să nu o fi auzit măcar o dată.

Legătura cu nunţile apare mult mai târziu, în 1858, la nunta prinţesei Victoria a Angliei cu prusacul  Frederick William. S-a cântat piesa mai ales pentru că mama miresei, Regina Victoria, era îndrăgostită de muzica lui Mendelssohn. Poate că marşul a prins şi pentru că i-a purtat noroc miresei. Victoria cea tânără a ajuns, imediat după ce a păşit în biserică pe acordurile triumfal-romantice, împărăteasa Germaniei şi regină a Prusiei…

Ca efect musical, dacă cineva o mai poate asculta “dezbrăcată” de tradiţia de a se cânta în timp ce emoţiile copleşesc auditoriul, cred că puţine armonii reuşesc să sugereze că unirea din dragoste  poate transforma viaţa într-un marş triumfal. Mai mult, sunt destui iniţiaţi care considera că Marşul Nupţial ar trebui ascultat de câte ori începeţi ceva nou, accesând, prin “invocarea” acordurilor sale, “bolul” de energie alimentat zi de zi de energiile positive ale celor ce păşesc pe el, încărcaţi de emoţii, speranţe şi bucurie.

PPS Un copil este o comoară. Eu am aflat asta târziu, după ce m-am irosit alergând după alte comori. Cineva mi-a deschis ochii asupra acestei valori şi acelui cineva îi dedic cuvintele de mai sus şi… o melodie, o altă “cheie”, spre frumosul acumulat undeva sus, unde se adună energiile din ochii mamelor ce-şi liniştesc şi adorm pruncii.

Peter, Paul and Mary – Mockingbird

PPPS Nu cred că trebuie să vă mai spun că transpunerea realităţii în imagini e de Alex Mazilu.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Texte de vineri. Bookmark permalink.

10 Responses to Mireasa cu scutece

  1. Pingback: Hai sa dansam Rumba… « lunapatrata

  2. Pingback: Poveste de vis (39) « Teo Negură

  3. Pingback: Frânturi : Alex Mazilu – Foto Blogging

  4. Pingback: Către vis prin realitate. Despre blogul primei doamne « Teo Negură

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.