Sexul reuşit are nevoie de cel puţin trei ingrediente

Prolog 1 „Sex on the beach“ este unul dintre cele mai cunoscute cocktailuri din lume. Ca orice reţetă reuşită de băutură, are nevoie de trei ingrediente de bază, fiecare dintre ele putând fi băut şi singur, o tărie masculină, una preferată de femei şi ceva dulce. Vodca, asta rămâne neschimbată şi „tare” în orice reţetă a acestui cocktail, apoi partea feminină e reprezentată de lichiorul de piersici sau de pepene, ce-şi deschid în alcoolul aproape pur aromele precum braţele unei iubite,  şi, în fine, aroma ce ar trebui să-ţi amintească iarna de nopţile de vară e dată de sucul de portocale sau de ananas. „Sexul” perfect e completat de unii barmani cu lămâie, gustul oricărei iubiri care trece, şi gheaţa ce ar trebui să ţi-o pui pe frunte dacă te năpădesc prea tare amintirile verii.

Prolog 2 Pe întregul mapamond, bărbatul, pus în faţa unei încercări unde se simte mâna unei naturi mai puţin inspirate, spune: „Beau două beri şi mi se pare Pamela Anderson!”. Există, undeva în Detroit, un tip pentru care expresia asta nu are nici un rost. Ba din contră, după 2006, el a avut nevoie de multă bere ca să nu o mai vadă pe Pamela peste tot. E vorba despre Kid Rock, un artist care amestecă stilurile şi denumirile de stiluri cu nonşalanţă, un nebun frumos, furios, romantic, derbedeu, om de afaceri de succes, Kid e „good old american dream” cu două picioare, două mâini şi o… inimă.

În 2003, la mijlocul unei relaţii furtunoase cu voluptoasa Pamela Anderson, Kid Rock lansează cel mai mare succes de casă al lui, melodia „All Summer Long”, devenită în scurt timp preferata petrecerilor în care puştii povestesc la o navetă de bere ce au făcut cu fata din vecini (doar next door girl e conceptul Playboy care a lansat-o şi pe Anderson),  iar fetele vorbesc între ele fără să roşească de băiatul rău întâlnit în vacanţă.

Kid Rock

Ca orice cocktail demn de reţinut, melodia lui Kid Rock are şi ea trei ingrediente de bază.

Intriga E ultimul weekend de vară propriu-zisă şi cam ultima şansă de a strânge amintiri cât să puteţi bea la iarnă un cocktail fără să discuţi doar de fotbal şi de întreţinere. Asta îmi aminteşte de un pont „vândut” mie în timpul unei veri fierbinţi de un tip a cărui inimă părea să aibă destule cicatrice care să dovedească faptul că participase la destule „lupte”. Tipul îmi zicea că dacă eşti pe plajă cu o tipă şi te întrebi dacă, după ce a mângâiat-o soarele, o să mai apuci şi tu bucuria de a te înfrupta din ea, nu te apuci ca boul să-i baţi apropouri sau chiar să o întrebi direct. Mai bine urmăreşti ce va comanda când căldura îi va usca gâtul.

Dacă îşi va dori o limonadă, cu multă lămâie şi gheaţă, e cazul să te uiţi pe plajă după alta. Dacă şi spune că o vrea cu cât mai puţin zahăr, poţi chiar să te tragi undeva la umbră, pentru că vei face insolaţie până te va băga în seamă. Când o femeie vrea ceva acru nu te mai obosi să te bagi în viaţa ei cu mintea ta plină de dulcegării, nu are chef de tine. E în lumea ei şi va reveni cu picioarele pe pământul unde eşti şi tu doar când va vrea ea.

Dacă îşi comandă pepene roşu sau orice altă fructă zemoasă, poţi să începi să îţi faci planuri. Când muşcă din fruct şi o picătură se prelinge din barba ei spre sân şi apoi se usucă de la căldură undeva pe drum, lăsând pe piele o pată mică de zahăr, poţi deja să te consideri fericit. Mai ai un singur lucru de făcut, să ajungi în camera ei destul de repede să nu apuce să comande şi o limonadă.

În timp, pe bune, am observat că tipul avea dreptate.

Primul ingredient, vodca „All Summer Long” e o compilaţie, un plagiat cap coadă, dar asumat. Dacă eroii melodiei se iubesc pe piesa „Sweet Home Alabama”, ea se simte şi în toată linia melodică, orchestraţie. Plagiatul nici nu putea fi altfel decât asumat, pentru că piesa copiată este mai cunoscută chiar decât Kid Rock, cu întreaga lui carieră. A fost scoasă în 1974 de cei de la Lynyard Skynyard, iar introul la chitară electrică e un fel de „ţipăt de nou-născut” al southern rock, născut aproape simultan din creaţiile Creedence Clearwater Revival şi ale formaţiei de acompaniament a lui Bob Dylan, The Band.

Lynyrd Skynyrd

„Sweet Home Alabama” a fost la început o melodie protestatară, un fel de imn al celor care îşi doreau trezirea Sudului ce nu părea să uite, nici după o sută de ani, înfrângerea din războiul de secesiune, dar a devenit, făcându-se abstracţie de versuri, cântecul preferat la beţie de rednecks, durii barurilor de pe întregul cuprins al SUA. Folosită ba de republicani, ba de democraţi, melodia a jucat un rol politic important de-a lungul anilor.

Preludiul. Începutul acţiunii Să zicem că ea a vrut pepene şi, dacă tipul care mi-a vândut mie pontul avea dreptate, aţi ajuns în cameră. Dacă eşti un bou sinistru, sari direct pe ea, răzbunându-te pentru fiecare minut irosit „să prind puţin bronz, pisoi” în loc să rupi patul din cameră. Pierzi poate cel mai frumos moment, în care poţi lua o lecţie gratuită despre natura femeii. Duşul de după plajă. Revin imediat…

Al doilea ingredient, lichiorul Kid Rock a schimbat în versiunea sa tocmai începutul care a făcut celebră Dulcea Casă din Alabama şi a lipit un alt intro, luat de la un boem newyorkez al soft rock, Warren Zevon. Compozitor de succes, regretatul Zevon a avut un singur succes ca interpret, în 1978, „Werewolfs of London”, a alegorie de umor negru, englezesc, ce protesta faţă de producătorii londonezi, îmbogăţiţi de pe urma abia decedatului beat. Introul copiat de Kid era interpretat la baterie de Mike Fleetwood, un tip ce a ajuns singur mai cunoscut decât toţi cei pomeniţi până acum în articol.

Warren Zevon

Preludiul, lecţia Dacă vrei să înţelegi ceva despre femei trebuie să fii tolănit pe un pat în camera unde o femeie se dă cu cremă pe corp după ce a făcut un duş pentru a alunga din piele fierbinţeala unei zile de plajă. La început dă uşor cu vârfurile degetelor pe piele, parcă fiindu-i frică să nu şteargă pigmentul de bronz. Apoi prinde curaj sau doar răcoreala îi produce plăcere şi începe să se maseze apăsat, ca şi cum nu îşi dă doar pielea cu cremă, ci toată carnea. Ai să mai observi ceva. Nici o femeie nu se dă cu cremă de după plajă doar pe locurile unde a ars-o soarele, ci va unge tot corpul, cu mişcări egale, atent controlate, chiar dacă nu o urmăreşte nimeni, parcă făcând un inventar al minunilor cu care a înzestrat-o Dumnezeu, de teamă ca nu cumva vreuna dintre ele să se fi topit definitiv la soare.

Al treilea ingredient, ceva dulce Pentru Kid Rock, al treilea ingredient este realitatea. Adică omul povesteşte ceva direct din memorie, iar pentru cei care au nevoie de două beri e doar o iluzie. Pentru cocktailul de imagini de sfârşit de vară, ingredientul dulce ar putea fi iubirea ori fantezia sau măcar anticiparea senzaţiei poveştii spuse peste câteva luni la un pahar de Sex on the Beach.

P.S.: Nu cred că spera nimeni să descriu şi Acţiunea! Oricum o vom înflori la următorul pahar de vorbă.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Texte de vineri. Bookmark permalink.

3 Responses to Sexul reuşit are nevoie de cel puţin trei ingrediente

  1. dana says:

    Minunat!!I like it!

  2. mihail says:

    Ma rog, nici nu ma asteptam dar nici nu o asteptam. Doar sint curios cum „vedeti” lucrurile, sa compar cu experienta mea de viata, sa vad ce se potriveste.
    Asta nu inseamna, neaparat, ca trebuie sa fiu de acord cu cele spuse mai sus. Dar…ramine o experienta marturisita, numai buna de folosit de cei tineri ori foarte tineri. Este o „baza”…o fundatie.
    Nu inteleg, de ce in loc ca sa stai tolanit pe un pat, sa nu dai o mina de ajutor delicat la „lubrifierea” epidermei printesei ?
    Dintre cele trei, imi place numai „Sweet home Alabama”, are de toate.

  3. Marele Tu says:

    Polonia a cazut… Trăiască Polonia!
    Polonia a Cazut… sub oamenii Moscovei!
    Polonia coteşte spre îndulcirea cu Moscowa? Cât de convenabil a fost accidentul şi moartea fostului preşedinte polonez Kaczynsky pentru Moscowa, după cum se intoarce acum situaţia? Sincer, dacă nu ar fi fost accidentul aviatic, sigur ar fi meritat inventat un asemenea accident de către asasinii lui Putin pentru a netezi calea agentilor filo-ruşi spre putere şi continuarea planului Glassnost în Estul Europei.:))
    Cine garantează că nu Putin l-a assasinat pe fostul preşedinte polonez pentru a deschide calea partizanilor săi spre putetre şi modificarea balanţei din zonă pentru a pregăti revenirea Rusiei ca cel mai puternic jucător din zonă, iar acum cu robinetul de gaz caspic, un jucatorul puternic in toată Europa. În toţi anii aştia agenţii sovietici din est s-au infiltrat spre vestul Europei odata cu cooptarea in UE. – mult mai simplu decat în scandalul de spionaj din America – infiltrare oficială – Toate tările „cedate” de Rusia în 89 au fost doar caii troieni oferiţi/bagaţi în UE. Polonia e doar un exemplu. Iar acum ruşii se întorc revigoraţi de petrol şi gaz. Gorbaciov nu era un sovietic prost ci un urs foarte iscusit şi veninos, ruşii sunt tari în spionaj. Acum rusul va musca iar? Vom rezista veninului?
    1989 pentru cunoscatori:
    http://www.rufon.org/forum/index.php?topic=817.0
    BINE CĂ VA FI BĂGAT LA ÎNCHISOARE, NU CA LA ŢĂRANii !
    http://www.jurnal.md/ro/news/moartea-lui-kaczynski-noul-presedinte-al-poloniei-risca-inchisoarea-191872/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.