-E post!
Mi-a aruncat o privire care m-a lovit drept în centrul dorinţelor, dacă aşa s-o chema.
-Ştiu, dar m-am gândit că asta înseamnă că nu mâncăm fripturi, nu că…
-Parcă eu nu ştiu la ce te gândeşti tu toată ziua. Adică eu nu văd cum te uiţi după mine ca şi cum aş fi o bucată de carne?
Perioada asta a anului este mai dificilă chiar decât Postul Paştelui. Normal, primăvara, în cele 40 de zile dinaintea măcelului de miei, mi se pare că e mai greu decât iarna.
-Ok, iartă-mă, promit că…
-Ce să promiţi? Dacă promisiunile ar sta pe umeraşe te-aş fi evacuat deja din şifonier.
Vroiam pace aşa că nu am mai spus că oricum eram aproape dat afară din şifonier. Dar acum nu era important să ne măsurăm în vorbe. Un bărbat trebuie uneori să dea dovadă de înţelepciune şi să cedeze. Până la urmă, două lucruri fac un cuplu să meargă ca uns, cedarea în problemele care nu te deranjează prea tare şi capacitatea de a face ce-ţi trece prin cap, susţinând că orice idee i-a trecut ei mai întâi prin cap. Un „Iartă-mă!” şoptit când sunteţi doar voi doi nu doare şi nu lasă urme. Plus că, dacă se laudă cu vorbele smulse direct din soclul statuii masculinităţii tale, poţi oricând să o negi sau să o dai pe glume.
Dar acum lucrurile nu stăteau ca de obicei.
-Puteai măcar să aştepţi să mă spovedesc! Dar ţie nu îţi pasă de nimic. Ah, bărbaţii nu au nimic sfânt!
Posibil, dar unele lucruri le facem din instinct. Nu e reavoinţă, ochii văd, inima cere şi… aşa suntem noi, mai sensibili la cererile inimii. Oricum nu pot trăi fără noi!
Am dat să ies din cameră, asta fiind o cedare şi mai mare decât „Iartă-mă!”.
-Unde pleci acum?
-Păi, să îţi fac altă cafea. De unde să ştiu că iese aşa scandal că am pus o picătură de lapte…
-La ce bun? Răul e făcut! Am apucat să beau din ea. Postul e stricat. Clar din cauza ta!
M-am oprit în uşă. Mi-a străfulgerat o idee. Cred că-mi şi luceau ochii.
-Să nu te gândeşti la vreo prostie. E post în continuare!
2 Responses to Ştiu să-i spun „Iartă-mă!” unei femei. Am şi exersat mult timp