Ea părea pierdută undeva în desktopul calculatorului. El părea absorbit de muzica de la radio.
În realitate, mintea lui ”lucra” mai rapid decât o făceau degetele chitaristului pe corzile instrumentului. ”O fi găsit mesajul? Mi-a umblat în telefon. Asta e clar, l-am găsit deschis. Oare așa îl lăsasem eu? De ce mama dracului nu l-oi fi șters? Sunt un bou!” Deodată ea se întoarse și a spus, cu o voce ezitantă:
-Ce spui de Alexandra? E un nume frumos, nu?
A înlemnit. ”E clar, știe! M-am nenorocit… Inventează repede ceva că te duci la vale pentru un mesaj cretin pe Facebook!”
-E numele sfântului care a răzbit prin puterea cuvântului! nu e frumos? Of, spune ceva…
Cum să vorbești când ai fălcile încleștate de teroare?: ”Ea mi-a scris. Nici n-am răspuns. Bine, asta pentru că nu știam cum să reacționez la dulcegării picate din eter…”
-Ok, lasă, dar Teodora? Nu e frumos? Are și o rezonanță de istorie… Cea dăruită de Dumnezeu… Frumos!
”Asta e! Se joacă acum precum pisica cu șoarecele… cum să mai creadă că nici n-o cunosc pe aia? Acum ajunge și la numele ei și atunci să vezi scandal!”
– Știi ce nume îmi mai place?
”Până aici a fost! Ce să inventez?Cum să creadă că m-am trezit cu mesajul ăleia, așa din senin, nici măcar nu suntem prieteni…”
-Sofia… Sofia e nume frumos… vorbește despre înțelepciune, răbdare, dăruire calculată…
”Nu mai ține! Dacă nu spun acum ceva o să mă creadă vinovat și nu e drept!”
-Dragă, dă-mi voie să-ți explic…
-Ce să-mi explici? Nu-ți place nimic din ce-mi place mie…
”Gata! Începe!”
-Iubito, cel mai frumos nume de femeie e al tău…
-Da, sigur…
”Nimic n-o mai împacă…”
-Și ai vrea să ne cheme pe amândouă la fel?
”Amândouă… știe. De ce mama dracului nu i-am arătat eu mesajul și să-i fi spus că o tipă pe care nu o cunosc mi-a scris un mesaj pe Facebook…”
-Adică să ne strigi la fel?
”Dar eu nu am strigat în niciun fel! E nedrept! Ok, nu am răspuns cu un mesaj tăios, nu am șters mesajul, dar de aici până la…”
-Mamă și fiică… același nume!
”De la un mesaj de rahat să spui că o alint ca pe tine pe o femeie pe care nu am văzut-o vreodată…”
-Dar fie, poate s-o cheme ca pe mine, dacă tu faci din asta un capăt de țară…
”Mamă și fiică… nu cred, din poză, că e chiar așa de tânără!”
-Tu ești tatăl, tu alegi numele!
”Da, eu sunt…”
-Tatăl? Ce vrei să spui?
-Că am făcut testul dimineață și eu simt că o să fie fetiță…
-Adică nu…
-Nu, nu mai discutăm, rămâne cum ai spus…
Peste câteva ore, o ținea încă în brațe.
-Auzi? Sofia e foarte frumos… Chiar îmi place, dar nu și aia cu ”dăruirea calculată”… Și… mai vreau să-ți spun ceva. Am primit ieri pe Facebook…
-Un mesaj de la una, da, știu. O nebună, nu? Cum să-i scrii așa ceva unuia pe care nu-l cunoști? Dar să știi că am văzut mesajul din întâmplare… Te superi?
PS John Lee Hooker și ”diva delta blues” Bonnie Rait… în mod normal nu mai e nimic de spus, doar poate că piesa asta – în interpretarea duet – face înconjorul lumii din 1989 încoace… și nu s-a oprit încă!
One Response to Vorbind cu una despre… cealaltă