EA în chiloţi tetra

Niciodată nu am înţeles de ce o femeie care vrea să te facă praf te aşteaptă în desuuri din alea din mătase şi broderii, ca şi cum visul tău despre ea este să o vezi îngropată într-o grădină, sub un răsad de trandafiri din aţă, negrii şi roşii, ornaţi cu steluţe care te înţeapă când le iei în palmă. Dacă finalitatea tot e să o dezgropi din răsad… de ce mai irosim timpul?

Fiţi atenţi la o viziune, nesimţită, dar care ascunde şi vreo două învăţăminte. Intri în casă. Te loveşte un miros de tocană, din aceea cu rântaş, poate şi ceva ceapă prăjită, genul ăla de iz care se amestecă în carnea femeii şi nu mai iese mult timp. Te face, după ce o iei în braţe, să te ştergi pe mâini ca şi cum ai avea sos pe ele. Pe masă e sursa, o oală din aia cu smalţ pictat cu floricele, aşezată pe un fund de lemn. Mai sunt şi farfurii, cu desene verzi pe margini şi o inscripţie palidă pe fund, „Bran 1986”. Îţi iei ochii de la oală şi o vezi.

Ea e într-un capot verde praz, cu nişte margarete ireale imprimate haotic peste tot. E prins cu un cordon, probabil de la un halat de baie roşu, ce a ajuns de mult la ghenă. Are părul încătuşat cu un elastic negru, cu o buburuză din lemn, iar două agrafe cu flori din metal scorojit ţin firele din laterale să nu acopere obrajii. Se întoarce spre tine.

Te apropii de ea şi îi desfaci cordonul. Merge greu, e prins cu două noduri. Reuşeşti şi desfaci capotul. Se desprinde greu, cu scântei de energie statică, de un furou… o adevărată piesă de arhivă. Cupele din dantelă puţin îngălbenită şi restul din mătase scămoşată de atâtea spălări şi totul se termină de vis, cu un tiv, tot din dantela cupelor, tăiat în vălurele. O bretea de la furou cade de pe umăr. E o invitaţie! Dai jos şi cealaltă bretea şi cobori furoul până la jumătate. Apare un sutien care strigă la tine. Nu vorbeşte despre sex, ci despre tocană, dar nu-l asculţi. Continui…

Acum ai nevoie de muzică. Sau de două beri, dar bere nu servim. Îţi trebuie o melodie despre cum unele femei inspiră o dorinţă simplă, clară, constantă, continuă, indiferent de ce ţi-ar oferi sau cât, sau când. Când simţi că dorinţa începe să te obosească şi pe tine, încerci să lucrezi cu imaginaţia, poate scade dorinţa. Titlul e sugestiv, „Încearcă să nu mai fii aşa de drăguţă, iar eu o să încerc să nu mai fiu un prost”. Fiţi serioşi, nu merge nici cu desuuri din 1980, ochii îţi lucesc la fel când o vezi! Dwight Yoakam:

Sutienul e din mătase, pleacă de sub braţ, ţine carnea ca un ham lat, merge până în laterala sânului, de unde începe cupa căptuşită, tare şi moale, ca un sac dublat în care sânul e ascuns fără ca măcar să i se distingă forma. Între cupe e o floricică brodată, cu petale cândva roz, mică, ofilită de detergenţi proşti, se ascunde în cute, ruşinată de cât de meschină e. Cobori mai departe furoul, apare marginea bej, dură ca un cadru de bătrân la azil, a unui portjartier. Din ăla chilot, îmbracă fundul până la pulpe, ca o armură feminină desenată pentru o lume în care centurile de castitate sunt de mult inutile.

Are gheare pe tot diametrul piciorului, ţin strâns nişte ciorapi fini… ca nişte prosopele de faţă. Îi urmăreşti în jos, privirea mergând în paralel cu furoul ce îl dai jos de tot. Ciorapii au călcâiul şi vârful desenate, dar prea mari pentru a se suprapune vreodată originalelor şi s-au aşezat ca şi cum un copil ruşinat se calcă singur pe picior. Te apuci de ghearele portjartierului, le desfaci una câte una şi ciorapii alunecă ca nişte blănuri pe glezne. Ea păşeşte din ei pentru că tu ai altă treabă. Tragi de portjartier. Tragi. Tragi. Tragi. Tragi. Vezi atunci că are o clemă la spate, o desfaci şi cade singur, ca o scândură, dezvăluind chiloţii. Tetra, cândva mândria lucrătoarelor pe schelă. Pleacă de la buric şi îmbrăţişează tot pelvisul ca un os moale, elasticul de la mânecuţe, cu o îmbrăcăminte roz, muşcă din carnea pulpelor. La spate sunt mai lungi ca o fustă modernă, sunt strămoşii pampersului.

Te întorci la sutien. Cauţi încuietoarea de la spate, e cu moşi şi babe. Câte două. Le desfaci şi elasticul de sub mătase decolează în faţă, dar nu cade. Cupele au cadre de sârmă, astea nu se dezbracă, se demontează. Scoţi sutienul şi îl arunci în spate, cade peste masă şi se loveşte de oală cu un zgomot metalic.

Te apuci apoi de chiloţi, tragi de elastic ca şi cum ai jupui un animal. Se înfăşoară ca un covor de dus la bătut, îl cobori ca pe o funie, te prinde de degete, insişti la hopuri şi câştigi în bătălia dintre om şi textilă. Părul… desfaci elasticul, ţi se chirceşte în palmă ca şi cum l-ar durea că l-ai scos. Agrafele, le scoţi cu mişcări dibace. Smulgi doar vreo două fire de păr şi apoi…

EA e la fel de frumoasă ca şi cum ai fi dezgropat-o din răsadul de fineţuri sau cum o visezi când te imaginezi cavalerul oprit între două cruciade în cel mai ascuns ungher al haremului umanităţii.

PS 1 Toate accesoriile descrise au existat cândva, într-o perioadă în care oamenii se iubeau, se doreau şi se inspirau, indiferent de desuuri.

PS 2 Când parcurgi un catalog al istoriei lenjeriei intime te gândeşti dacă dragostea e oarbă sau dorinţa o face să „vadă” prin orice fel de haine.

PS 3 În timpul realizării acestui text nici un bărbat nu a fost maltratat.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Texte de vineri. Bookmark permalink.

13 Responses to EA în chiloţi tetra

  1. mihai says:

    Multumesc frumos, fara nici o urma de ironie, multumesc frumos.
    Inca imi mai place Romania.
    EA este.

  2. mihail says:

    Ba eu ma consider…chiar altrat, mai conteaza ca-i dupa ?
    Am cincizeci de ani, le-am prins aproximativ pe toate, minus imaginea cu oala si damfurile aferente.
    Povestea dumneavoastra este frumoasa, dar imaginea este kih.
    Prefer de o mie de ori rafinamentul lenjeriei din zilele noastre.Dar bine si atent alese.
    In rest, cred ca pe vremea aia…nu era obligatoriu ca sa treci de toate etapele textile.
    Ea, anticipind momentul, putea ca sa intreprindra cite ceva in sensul usurarii manoperii masculului.
    Ceee, n-ajunge numai capotul ?
    Din punct de vedere tehnic, povestea este reala, dar tot ati uitat ceva: acul de siguranta !
    Multumesc pentru melodie, dar bancul unde-i ?

    PS: Demult, cind eram imberb, am dat de o alta minune a tehnicii designului sutienului.Avea „inchiderea” in fata. Evident ca nu m-am prins decit tirziu de tot.
    Dar asta nu-i nimic, fata de consternarea unui prieten, care-n intuneric (la un ceai) cauta disperat locul de „asamnblare” a body-ului partenerii de ocazie.Si-a exprimat verbal neputinta: „Cum dracu’ se deschide asta ? „

  3. Turambar says:

    Stii cum facea din deget Robert de Niro in filmul ala cu mafiotzi si cu psihoterapeutzi? „You’re good”. „You’re good”.

    Venerabile, esti tare. Tare in cerneala si in vorbe, I mean. Asta ca sa nu creem confuzii.

    Mersi pt imaginile steampunk pe care voi conduce in seara asta acasa, la nevasta si copii, la terasa si copaci.

    I’auzi i’auzi:

    Apare un sutien care strigă la tine. Nu vorbeşte despre sex, ci despre tocană, dar nu-l asculţi.

    Acum ai nevoie de muzică. Sau de două beri, dar bere nu servim.

    Sutienul e din mătase, pleacă de sub braţ, ţine carnea ca un ham lat,

    Cupele au cadre de sârmă, astea nu se dezbracă, se demontează.

    Te apuci apoi de chiloţi, tragi de elastic ca şi cum ai jupui un animal.

    :rofl: :bow:

  4. FOSTA says:

    si cat timp dureaza o dorinta simpla, clara, constanta si continua? oricum EA e o femeie fericita… acum…inca

  5. dry.red says:

    …scenariu mut de film noir…te astepti ca pata de culoare sa vina din explozia cratitei cu tocana, al carei continut sa se lipeasca expresionist de peretii aflati in perfecta dezolare…o viziune pe cinste, domnule 🙂

  6. ile says:

    Fabulos ,sint pe jos de ris.

  7. Documentare says:

    Foarte interesant blogul tau, imi place la nebunie.

  8. Dan V. says:

    Cu o bormasina ar merge mult mai repede!

  9. muzica gmz says:

    hehe..prea tare..bv

  10. Kilroy says:

    Daca robotul Bender din Futurama ar avea vise erotice, din genul asta ar fi.
    Exceptional postul, iar daca reactia scontata era amuzamentul, atunci e ok, desi la imaginea chilotilor tetra, mi-am adus aminte de adolescenta, cu sentimente amestecate 😉

  11. Cata says:

    Asta imi aminteste de construirea socialismului cu pasiune si de cincinalul in patru ani. Oricum, o sudoriţă cu salopeta noua si cu autogenul in mana, calare pe schela, era de-a dreptul sexoasa 🙂

  12. Arin says:

    Ce vremuri… ce tristeti, ce bucurii. Amestecul suav de tocanita si textile, dresuri si furou, milee si bibelouri de portelan, imi inunda amintirile cu acea unda de melancolie complacuta in desantare…. cu discretia unui tank intr-un lan de margarete! Superb maestre! Desi abia a trecut, nerabdator astept vinerea ce vine!

  13. Irina says:

    Combinatia vestimentara pare ireala si usor prea complicata chiar si pentru vremurile acelea. Dar pentru ratiuni stilistice, accept orice. Pana si ideea ca mirosul de rantas ar fi erotic. Cand doi oameni se iubesc, chiar si tocana are iz de feromoni. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.