Am avut un prieten – spun ”am avut” pentru că în timp am aflat că ne despart foarte multe lucruri – care mi-a relatat o poveste foarte stranie.
Cică se certase cu nevastă-sa și, deși știa că femeii îi plac freziile, i-a cumpărat un buchet de crizanteme.
Explica el că se aștepta ca nevastă-sa să îl întrebe: ”De ce mi-ai luat crizanteme dacă știi că îmi plac freziile?” iar el i-ar fi spus că iubirea lor a atins toamna, când toate florile mor. Și că prin greșeala făcută, nevastă-sa adusese toamna în relația lor.
Un bou! Femeia a mulțumit pentru flori, le-a pus în glastră și și-a văzut de treabă.
A luat după aceea un buchet de floarea soarelui și iar era pregătit cu un răspuns – probabil inspirat, dar nu-l mai țin minte – la întrebarea care nu a mai venit.
Și tot așa, a umplut casa de flori o lungă perioadă, având mereu o ”chestie tare” de spus, dar nu a avut cui, pentru că femeia doar mulțumea și apoi le punea în vază.
La un moment dat, spune el, a luat și frezii și abia atunci nevastă-sa a făcut ochii mari.
”Dragul meu” susține el că i-a spus femeia pe care era tot mai supărat cu fiecare floare pe care i-o dăruise „freziile nu mai sunt florile mele de suflet. Acum iubesc crizantemele! Ții minte? Acum mult timp ne-am certat de la o prostie și când ai apărut cu un buchet de crizanteme am știut că îți părea rău și că înțelesei că tu ai greșit…”
După un timp, am auzit că divorțaseră.
Din „lipsă de comunicare”.
El se pare că s-a căsătorit cu o florăreasă. Stau zile întregi și deslușesc împreună mesaje din diverse flori. Cică fosta nevastă iubește din nou freziile, dar a păstrat o sensibilitate și pentru crizanteme.
Foto Alex Mazilu
